DEPĂȘIREA TRECERII
-ANOTIMP
Autor: Gheorghe Apetroae dlB
*
Străini, cu ochii
cenușii
și buzele albe
sărută rece
cea mai scurtă zi-
cea mai lungă noapte
în trecere…!
*
Pe marea crinilor
fără sirene
gaița neliniștii
trezește verbele
din Odisee;
din tăria timpului
soarbe nejustificat
repaosul…!
*
Cu soarele zâmbet,
Venera admiră
pe trupul de grâu
borangicul…
Gheorghe Apetroae,
”Interferențe literare”, nr.2, 1997
SEMNE PE TRUPUL VEȘNICIEI
Autor: Gheorghe Apetroae dlB.
*
Să-ți
gravitezi prin Haos vrerea,
Te-arunci
în mijlocul vâltorii
și
nu-ți precupețești din Tot
decât
prezența în tăcere…
*
Ești
tu, ca mine, duh de raze
și
scrii pe cer legi vii cu ele:
la
Început, lași Ne-nceputul,
și-l
treci în rost Nemărginirii…!
*
Întâmpinat
de ochi albaștri,
îți
plimbi pe-alei de roze-albe
ființa-ți
ta în griji, a ei durere
să
o oferi ploii de stele…!
*
Nu
cugeta cum poți s-ajungi,
din
Haos să-ți clădești destinul,
cât
clipele le-mpărtășești
cu
raze-n lacrimi și iubire!
*
În
nava treceri-ți absurde
pe
cercul vid al lumii surde,
vieții
tale întru devenire,
nu-i
căuta un alt cuprins…!
*
Că
tot ce ai și este n-are preț…!
De-ți
vrei ieșirea din vâltoare,
doar
vei spori vieții chinul…
Nu
ai ce spera, ci doar atât:
*
Fii
bucuros că ai fost, că ești
și
fericit că sigur vei rămâne
un
dram de Îndumnezeire-
substanță-n
trupul Veșniciei-!!!
CEI PENTRU
CARE AI TRĂIT ȘI AI SCRIS
Autor: Gheorghe Apetroae dlB
*
Pe pajiştile zărilor tremole şi sfinte,
îngălbenite și pustiite de toamnă,
urci zorii reci spre ucigătorul apus,
nepăsător de lunga ta noapte...!
*
Mioarele grase le cobori pe țarini,
la vechile ţarcuri, în slujbe de iarnă
... să rumege din idile și din datini
și să nu-ţi spună nimic despre ele…!
*
Nimicul îl lași pe înzăpezite țancuri;
doar zveltele capre- văduve,stelele
își scapără tomnatice raze pe creste,
însângerându-și în sine plăcerile...!
*
Să îți pese, da, de ele, să îți pese...,
când diavolii cei diformi și vineții,
cu aripile frânte, în tremur, prin frig,
îți sapă umbrele lor în al tău cuvânt…!
*
Cu ghearele lor subțiri și lungi sigrumă
îngerii stâncilor tale anatase albastre
din zori croite din tine, urcate-n abis,
pentru
cei, pentru care ai trăit şi ai scris...!
MATER DOLOROSA - SCRISOARE CĂTRE
FIICE
În
această scrisoare s-a surprins suferința de întregire într-o țară a spațiilor românești
autor: Gheorghe Apetroae dlB.
*
Blândă
Basarabie, iubită mult, Bucovină,
fiicele
mele auguste, prințese tribune:
glorii
române, vă vreau lângă mine,
ruga voastră v-o înţeleg și ascult...!
Mamă,
vouă, cu mult of, vă cuvânt:
-
liber vă este drumul de sânge,
de datini și limbă, de o Sfântă Unire…!
*
Cu aură de dor, codrii vi i-am cuprins
şi
ţarinile vremii vi le tot curăț de spini;
mormintele
străbunilor voștri, de lumină,
vi
le-am acoperit, numai cu crini...!
Coroana
lui Ştefan, cu stele de flori-
bătute litere în cuvinte sfinte, o port boltă
de
slavă, unui singur românesc pământ…!
Voi, prinţese
române, Basarabie, Bucovină:
mirese
de un singur suflet, de un plai
de
un port, cu dor românesc şi de grai,
din aceeaşi strămoşescă glie, vă vreau
lângă mine, în raiul de Sfântă Unire…!
Nefericite-n
trăiri, prea iubitoare de mamă,
cu
soarele meu vă cunun pe- amândouă!
Iubită mult, Bucovină! Blândă Basarabie!
Cu
glasul cerului meu senin, vă chem,
cu aceași caldă, mare și singură inimă...!
La
sânii mei arzători, de a voastră iubire,
să reveniţi, să vă petrec într-un alai divin…!
Mamă, vouă, cu putere, în Tricolor, vă port
la
amândouă, o credință în adevăr și destin!
”MĂRTURII DESPRE UNIRE”-
CÂNTECUL LUI CRISTOFOR
