CÂNTUL ABISULUI CU SENS ȘI ROST
Autor: Gheorghe Apetroae dlB,Sibiu.
*
Te-am surprins demiurg în Totul Sferei Tale,
cel în Tine, într-o luptă nedreaptă:
- cu Tine, cel în nemurire, pe văile cerului
rozasii- chilimbare și nefeline…;
- cu războinicul din Tine, sigur de victorie;
- cu timpul meu, ce-ţi fură și-ți dă, câte puţin,
cu sens și fără sens, lipsa de griji,
stropii de idei și picurii de putere,
iubirea pentru selene, luceferi și stele…;
- cu razele astrelor din Unica-ți sferă,
pe care le frângi în plăceri, în cădere,
le preschimbi cu rostul tăcerii…!
*
Ești în UNUL, în dimensiunile Tale:
- în frumusețea celor Toate din Câmpiile Elisee;
- în iubirea nesfârșită a ploilor de stele;
- în muzica dorului și în sângele sufletelor,
scurs în torenți adânci de pe buzele cerului…!
Toate, în înălțimile tale, cântă de atunci
și, pe Toate, deodată, pe rând, le știi
- de când le-ai nins și-ți ning azurii și astrofilii,
îți fac plecăciuni și-și dăruiesc ție plăcerile,
voluptatea lor, privirea de azur și de corindon,
- de când îți poartă chipul cu prețul
luminii și hematicelor umbre-n adâncul
adamit al ambelor fețe-ți celeste,
cu larguri milerice de mări smaralde....!
*
Unui și al Aceluiași, Tu,ești Tu, în Totul Tău,
cel din pretutindeni și din oricând…!
De aceea, pot să îți spun: imanența revelațiilor
Demiurgice ale Ne-începutului sunt în osia
magnetică a sensului - absolutului Tău…!
