SPUNEȚI-MI
VOI, DE UN ALT LOC-
BOROAIA- portalul regal sucevean spre spațialitatea diamantină a
Bucovinei
Autor: Gheorghe Apetroae dlB, Sibiu
***
De dor, de ai copilăriei zei,
Boroaiei, fiu, la ale ei culori
și-n al ei duh-al cerului de-atunci,
întors,
spuneţi- mi voi, de un alt loc cu har
de căutări prin primăveri în cer,
ce poate fi simţit, decât acesta,
mai prielnic şi mai înflorit,
mai sigur, mai înalt, iubit
și mai bogat,
mai tainic, mai romîn, mai sfânt…!
***
Spuneți- mi voi, de un alt loc înhăruit
cu suflet şi privelişti vii,
mai nobil și ceresc în lut,
în taina cristicului gând,
în stare a-ţi rosti de legământ
şi a-ţi vibra eterna rechemare...:
la Pleşul Stânișoarei și Susenii Moişii,
la Ulia și Dadișa, la schitul Groși,
la Sibicheni şi la Boroaia –Vale,
la munții Suhei,apa limpede-a Râşcuţei…,
la Mălăieştii albi- solari,
în necuprinsuri de livezi stelare…!
***
Spuneți- mi voi misterul unor veșnicii-
din lavra Boboceni, Săcuța, Moșnegeni,
miracole, de pelerine sfinte vise
la Râșca, Bogdănești, Jahalii,
la Fălticenii-mit, la Praxii,
la Lunca Râșcăi și-n Tolanul,
cu mândrele lor țarini…,
ori în a Neamţului istorică cetate,
magia unor vremi stelare…!
Sunt toate flăcări vii, cu duh,
aprinse-n oazele-i astrale
în frumuseți și-n bogății rescrise
cu gândul zborului la Piscuri,
***
Spuneţi- mi voi, ce cer azur
cu privegheri la ne-nceput,
pe geana răsăritului purtate,
se poartă-n cântece pe locuri
și-n templele pădurilor astrale,
de libertate și vegheri
la freamăte, în jocuri siderale…,
cu cerul Moișii în soboare
de îngeri- blânzi și serafimi,
calzi, în dorințe,heruvimii,
dansând în veri prin holdele solare…?
***
Spuneți- mi voi, dar, de alt loc,
lumina galopând-o pe-nălţimi,
aşa cum cerbul ce-şi aleargă
din lunci ciuta spre nou rut,
să o adape seara
din zarea pajiştei albastre,
de codrii cei adânci-cinabri,
despărţind-o,
spre a o ispiti cu- amurgul sidefiu,
al stelelor aprinse în izvoare -,
edenic - concertând
atâtea grave, sfinte simfonii…!
***
Spuneți-mi unde, de zări prinsă,
în zori înhăruiți-înrourați căzând,
pe “Vale” și Giulești, Bărăști,
se lăfăie cu verile-i lumina
spre veşnica- nălţare -n rod,
cetatea-mușatină, primenind-o!?
Frumos e- aici, iar gândul înţelept:
imperiul nobilei simţiri crescut
din dărnicie şi cu-vânt,
din cântec şi din joc,
-cu rădăcinile tot vii, înfipte în străbuni:
-Boroaia ta, în care te întorci-,
în alte generaţii se dilată emblematic…!
***
Spuneți-mi, dar, de un alt loc de voi știut
statornicit în trup și-atât de-nsufletiț
cu gânduri și cu fire-n duh,de
înțeles,
din începutul… primelor cuvinte…!
Susenii Moișii-Boroaia, 20 .07. 1964- text în recurrență.
