TONALITĂȚI ALE LIRISMULUI FILOSOFIC ȘI ELEGIAC
ÎN FIREA FILOSOFULUI CONSTANTIN NOICA
Autor
Gheorghe Apetroae (Sibiu, d.l.B.)
L-am
întâlnit de mai multe ori pe filosoful Noica, în mersul mașinii care mă ducea
în interes de serviciu la lucrările de investiții pastorale în munții înalți ai
Sibiului, dar și în cel al culegerii metodologice de elemente geo-floristice în
staționare fitocenotice, pentru teza mea de doctorat, pe care o pregăteam încă
de atunci, din anul 1982, cu trecerea, desigur, obligatorie prin Stațiunea
Păltiniș, înspre munții Cindrelului, Frumoasei și Șerbotei. L-am întâlnit, de
mai multe ori, pe drumul ce urca de la Ocolul silvic Cristian înspre Stațiunea
Păltiniș, până la cărarea care îl ducea la o casă de lemn veche, relativ mică,
așezată pe un deal greu accesibil, între brazi, acolo unde locuia de câțiva ani
buni. Era un bătrân slab, potrivit de înalt și cu baston. Purta un pardisiu
uzat și pe cap o bască, la fel de uzată, ce îi acoperea doar parțial o frunte
lată și înaltă, profilându-I chipul luminos, liturgic. Dar, Noica drumețea, nu
întâmplător. Pe drumul pe care îl parcurgea zilnic, odată sau de mai multe ori,
într-un cuprins învăluit de mirajul locurilor de mister blagiene, filosoful
gândea și dialoga maieutic cu Socrate... Gândea, poate, la aporiile eleatului
Zenon și la adevărul dublu-aletheic al lui Platon, la ființarea parmenidică, la
nelimită și la limita-perathosului pitagoreic, la dialectica, holistica și la
idealismul obiectiv ontologic al lui Hegel, la raționalitatea cosmică și la
criticismul esoteric raționalist al lui Kant, la intuițiile bergsoniene... La
ce nu putea gândi acest mare filosof...? Gândea și se plimba, de parcă se afla
de braț cu Aristotel și cu hedonicul Epicur, la silogisme și simboluri, la
esențe-principii categorial- existențiale, dar și la logica formelor eucldiene,
la cele neuclidiene și hilbertiene, la axiomele negaționiste- bucuriile simple,
la dialectica și metafizica fenomenologică a spiritului husserlian și al
ființării de Sine și pentru Sine. Și, poate medita, în metafizica sa la nihilismul
heideggerian, la diferențialele divine ale simetriilor monadice leibniziene, la
raționalismul euristic cartesian, la psihologismul Gestalt- levinac și la
ipotezele cuantice einsteiniene. Nu părea că neglija, totuși, misterul
cognoscibil al miticului și ontologicul neotomist, nici agnosticismul
intelectiv al lui David Hume, nici scolastica lui Anselm de Canterbury. Gândea,
cu siguranță la spinozismul ontic lessingian împreună cu Levi-Strauss, la
antropologismul lui Kierkegaard, cu acel katarsis in fatum- ca act
estetic-epistemologic pur, cel promovat și dezvoltat de Gentile, la deismul
adaptat la estetismul structural și, toate acestea, spre un meliorism
spencerian, pe care l-a transcens, filosoful roman, prin prisma sociologismului
augustcomtean, el, însuși, neputând fi rupt, nicidecum, de binefacerile și de
tragismele sale de socialului românesc...!
Filosoful
Noica, în condiția sa existențială, accepta austerul și îi repugna
hedonismul...! Fundamenta, în același timp, în legea lui, în stilistica și semantica
hermeneutică, în axiologia sa construcțiile logice formale ale
convenționalismului neopozitivist scientist, promovat atunci în vogă de Scoala
pozitivistă de la Viena, identificând cu profunzimea sa, valențele apoteotice
existențiale raționale camusiene în dimensionarea fenomenologic duală a
Universalului, ființatrea Totului- absolutului spațio- temporal, desigur, din
orizontul său ideatic fenomenologic transcendental și ontologic ființial, cel
al devenirii bergsoniene, dar și din cel al ființării supraumane, elitist și
nihilistic nietzscheene... Filosoful era înzestrat cu acea voință de putere
schopenhaueriană, precum Nietzsche, un aspect care a fost tratat de filosoful
Noica atât de eminescian, în spiritul ancestral umanist românesc, fără a se delimita,
cu viziunea sa, prin excelență kantiană, de declinul multicultural și social
determinant al Occidentului, mergând, desigur, în ciclicitate, în destinul
ființării biologice intelective, în exemple valide, pe urmele predecesorilor
săi David Hume și Oswald Spengler..!
Mulți
oportuniști l-au căutat și l-au abordat speculativ pentru viziunile sale
filosofice sistemice, pentru deschiderea sa spre ființiala rațiune, spre logică
și spre metafizică, cu intenția de a se canoniza prin El, adunând convorbirile
cu el într-un așa-zis „Jurnal de la Păltuiniș”, dar pe care l-au ținut și l-au
mediatizat numai pentru a-și obține, astfel, valențe valorice...
Merg
deseori la schitul Păltiniș, acolo unde este înmormântat filosoful și aprind
lumânări pentru viii și pentru morții mei, dar, nu de puține ori, aprind o
lumânare, într-un gând de rugă și pentru cel care a fost intelectualul
strălucit, cu valențe ideatice demiurge, filosoful român, Constantin Noica!
LA
SCHITUL PĂLTINIȘ- SIBIU
- lui
Constantin NOICA
De
autor: Gheorghe Apetroae (Sibiu, d.l.B.).
*
Chemat
de NOICA în ființa lui, la Păltiniș revii
și
intri-n cula veche, unde își rostise geniul,
apoi la
schit te urci, la-l său mormânt, să-i spui
că-n
hruba-n care-a locuit, din „Dealul Mare”,
bizonii
cei pictați în peștera din Altamira, și aici,
mai
stăruiesc cu razele trăirii ancestrale...!
*
La
locul său de veci- la schitul sfânt, urcat
în
vlaga peșterii îi sapi, într-o sfințită stâncă,
să-i
vezi fața-altar de cer, într-o eternă veghe,
cum stă
imperial, cu Tricolor la cap, sub brazi,
încoronat
în flori crisoberil, de buxuși și smirdari,
cum
limita, gândind-o,ființa i-o transcende…!
*
Să
cânți cu El și-n El cu maicele-n evlavie și har
la
corul slujbelor cerești de multă binecuvântare,
toaca
să-i bați, să-l țină treaz și-n lunge clopotiri,
lumina
să-i primești, cum cei ce vin la schit
din
locuri neștiute, de ură și necaz, din chin,
la o
solemnă, sacră, preoțească rugă...!
*
Cu el,
să cânți cerul din El, albastru, în turcoaz,
simțindu-i
gândul bolții sale, care te-a premers…
Revii
la Schit, pe al lui os să-ți altoiești destinul,
cât
lumânări în ființarea Sa emerg și se topesc
cu
rosturi drepte-n care arzi și-n oglidire-ți țes,-
din
Haos, strecurându-ți o lume- Univers, firesc-
*
trăirile-ți
prin El, de cosmică lumină...!
Schitul
Păltiniș, Sibiu, 18.07.2021
