BALADA PRIMĂVERII LA RĂȘINARI Autor: Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu)

 

BALADA  PRIMĂVERII  LA RĂȘINARI

Autor: Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu)

***

La Rășinari, de înfloresc cu duh zambilele-n grădini

iar în livezi bătrâne de cireși albinele în râvna lor roiesc,

și la răstoace apa Șteazei urlă disperat, apoi s-ascunde în irugă,

e-n clocot viața-n plai și satul arde de o sufletească rugă...!

***

În ulițe, pe porțile-nvechite, cu tihnă ies bătrânii

să-și deapăne-ntre ei trecutul și rostul din Ardeal...

Bătrânele, sub candele aprinse, sporesc în rugăciune;

și-n denie la schit se cântă-n clopotiri române...!

***

În crângul iarăși desmorțit, țin mierlele un lung concert

pe ramurile crude de arini și sălcii- plânse de mister,

Din streșini plâng și curg pâraie de sloiuri și lumini

și-aleargă în neștire-azurul, cu iz de primăveri...!

***

Se freamătă-n cărări molizii, iar pinii sprijiniți de stânci

și agățați de cer, își glăsuiesc tot rostul cu Austrul…

E un lătrat târziu în văi, ecoul liniștii din vremi străbune,

când prinse-n large țarcuri, stelele adastă-n turme…!

***

Și  zările de mult bătrâne, acum în ele se re-ntineresc,

cât negurile groase peste creste se gonesc cu vântul…

La Rășinari, în munții lor înalți, cu dorul de mioare,

cresc ierburile moi și dese, în mângâieri stelare...!

 

Rășinari, 29. 03. 2020

TERAPIA PRIN CULTURĂ DESPRE ÎNCEPUT Autor Gheorghe Apetroae

 TERAPIA PRIN CULTURĂ

DESPRE ÎNCEPUT

Autor Gheorghe Apetroae

***

Cu gândul prafului

colind banal

drumul începutului,

arunc săgețile

de sărbători și lacrimi

în scuturile glaciare

de cuvânt.

***

În templul flăcării,

de clipe rătăcit,

trec mâinile pe zare,

dezmierd nemărginitul

de geometrii adânci;

Ființă în trecere, cu zâmbetul

smulg viețile ascunse

în sălbatice stânci…

***

Vulturii leșului galben

sărută norii harnici

și poartă în aripi

torenții de grâne, păduri…

Iată-mi gândul nisipului:

își plimbă fiorii

roua clipei

când sorb trecutele lumi…

***

Culoarea vie și umbrele

în clipele lor libere,

le întâlnesc

și-n liliacul încă ne-nflorit…

E ritmul razelor-

lumina duh-lumină suflet

pe care începutul cântă

sonata zorilor la ne-nceput…!

Literatura: Despre nihilism în neînceput și cuprins; autor: Gheorghe Apetroae(dlB,Sibiu)

 

ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII

DESPRE NIHILISM ÎN NEÎNCEPUT ȘI CUPRINS

Autor: Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu)

***

„Eşti, dar, un Gorgias, fără de scrupule…?
De Socrate hulit, adevărul îl porţi dar neprețuit
și fără sine, numai de teama preţuirii…!
Statornic și grav, de firea neființei răpit,
pe cheiul puterii, în trecere pe lângă Sfinx,
te plimbi, vestind adevărul în halucinaţiile lumii…!”

***

„Un nor dens aluniu de fluturi e mintea ta,
plutind demult fantoşă gravă în ireal,
atinsă de o unică fluorescenţă nocturnă...
În zbucium zboară, trece, de sine împinsă,
doar să-i admiri câştigul împlinirii târzii,
precum cel al lui Protagoras, în Totul împlinit:
un mercenar  de sofisme grele e cuprinsul

ascuns în El, să-l porți spre Ne-nceput…!”

***

„Chiar şi sfârşitului tău, în clar, i-ai văzut
jocul pleoapei negre, culisând în cearcăn pe iris...
Și, dezvelind gândul tău de umbrele libere,
încerci lumina- laser al iubirii în iubirea
Nevăzutului… În el, să simţi tot Neînceputul-
pulsu-ți etern- astral, cu o sângerie măsură…!”

***

„Capul, maculat în crisal, ţi-e desgheocat
de necunoaşterea metafizică a acelora din urmă,
iar vindecarea de convingeri fizice-rebele,
ţi-e doar Cu-vântul zefir şi… te îmbălsămează
când, adiind în clipă, naşte din tine un sfânt…!
În munca ta prea liberă, eternă și neplătită:
Neînceputul în cuprins, pulsând, nu se-nsumă!

Literatura:GLASUL ŢI-L DREGEA CERUL... Autor: Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu).

 

GLASUL ŢI-L DREGEA CERUL...

Autor: Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu).

***

Te cucereau zăpezile de hiacint, în crisal

şi re-trezeai serilor albe, dorul de colind,

când mama îţi murmura imnul cel regal,

spânzurând de candele fumurii cetine verzi

și de icoanele sfinţilor, văl realgar de brocart...

***

Îi cântai cerului cu cu-vintele din eter

prelinse, ca o rouă, pe obrajii lui de topal

șI livizi de blestem, cum ai unui mirean,

lăcrimând în fața stelei, de visul ne-visat

şi de muzica mării depărtate, în ultimu-i val...

***

Totul, îngrămădeai în irişii iernii, în ei îrouraţi,

cu frăgezimea feciorelnică de mag rătăcitor…

Glasul tău, al stelei, ţi-l dregea ne-fiinţa din cer ,

iat tu semănai roze pe obraji, îngeri de ger,

ne-limitei, ofranda crină- începutul rebel....

***

Arcul razelor pure din tremole lumini ivit

i-l întindeai zilei, ca pe un veşmânt albastru

sub priviri rătăcite, împrospătându-ți glasul

cu rugăciunea stelei…; erai patriarhul sihastru,

și în notele corului Iernani, de Verdi, magul....

***

Purtai prin munţi de troiene năluca zăpezii,

"steua de mucava " și vestirile marianice-,

de sfințenia iernii spânzurai cristice, vrerile…

Cu glasul ce ţi-l dregea cu neştirea-i, cerul,

cântai rugăciunea stelei, înflăcărând sărbătorile iernii…!

Literatura:„ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR - MARIAJ LEVANTIN” , Autor: Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu) ***

 

„ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR - MARIAJ  LEVANTIN”

"Când Totul e într-un Nimic şi ... din Nimic e Totul,
tu, prinţul sau poetul,ce crezi că eşti, ce poţi să fii?!?.." G.Ap.
Autor: Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu)

***

La revărsarea Lunii pline,
El ,Cristofor, iar ea, Felippa,

în turnul de-ametist-crisal,
în grabă-și începuse nunta…!

El, robul ei, într-un ceresc alai,
o prinde-n grave dezmierdări
uşor, saturnian, de mijloc…
Dorinţele-şi uneau, rebele…!
Plătindu-i zâmbetul selen,
pe braţe- o trece în săruturi
sub arcele-ntinse de rai…!
***
De-mbrăţişări, adâc aprinşi,
roze muşcau din roze buze:
în văl, adâncul viu al bolţii,
filonul sfânt de larg seraf…!
Sărutul lor- e ceru-n fulger
și glas de filomele-n cor...!
Pe creştet, prinţul îi aşterne
Felippei, marea diademă,
de amintiri- șirag de stele…!
Iar ei, îi hoinăresc pe buze,
cu-vintele-n mir de lumină…!
***

Zei palatini cântau la harfe
pe sânii vii ai unei lumi bacante,

cu freamăt de adânc…-galactic…

Struneau pianic valsul mării
pe coapse-n arcuri abisale,
în vreri de răzvrătiri barbare…!
Iar, de cântari sfinte, învins
El, de iubirea de Felippa,
din ape-și izvora cuprinsul
în clopote-și rostea unirea

cu glasul bolții, nemurirea…!

***
Irişii lor jăruiau azurul și raze
din scrinul stellar își dăruiau:
El, ei…, ea, lui…, și le-ofereau
cărări cu drag- cuvinte cântec-,
un trup ce le înviora trecutul-,
a răsări tot altă stea- Ursita...!
Iar în vulcanicii ei munţi,
pe dansul sânilor aprinși-încinși
de mari simţiri şi de înfiorări-
pe valul cerului, al marilor plăceri…,
nuntea cu ei Egeea și întreg Levantul…!

LITERATURA: ÎNTOARCEREA LA ANII ADOLESCENŢEI - ÎNTOARCEREA ÎN MIT autor: Gheorghe Apetroae (dlB,Sibiu)

 

 

ÎNTOARCEREA  LA ANII  ADOLESCENŢEI -

 ÎNTOARCEREA  ÎN  MIT

autor: Gheorghe Apetroae (dlB,Sibiu) 

*

- Te  salut, urbe dor și suflet: -

leagăn de carte şi iubire…!

La porţile-ți deschise larg,

cu chip de cer, sărbătoresc,

vreau să-ţi sărut icoana ta

de dimineți de-atunci senine,

și să prânzesc iarăși cu tine,

la masa zorilor-destinului firesc…

*

- Primeşte-mă în largul tău:

covor îmbălsămat de roze

şi roagă « (+)Sfânta Adormire»

să-mi clopoteze revenirea…!

Să afle Vesta Civis

de-ntoarcerea mea-n mit,

iar cerul tău să-ți cearnă

cu zorii mei, în tine răsăriți,

toţi anii de lungă plecare…!

*

Urbe de dor şi urbe suflet:

mundanic rai pe un pământ moldav-

în rostul tău rămas, acelaşi:-

grădina mea, de flori aprinsă,

pe lungi cărări de amintiri,

mai porți iubirile-mi

din verile în vise, părăsite

și-mi mai surâzi nostalgic, grav…,

îmi mai redai iubirile ascunse…!

*

La vremile de-atunci, visând,

îmi ceri întoarcerea cu duh în mit,

al vieţii labirint să-mi umpli

cât e golit, cu seva tinereţii…!

De braţul zorilor purtat,

îţi intru-n tine urbe-dor și suflet

întinerit de soarele Moldovei,

pe porţile de cer ale cetăţii…!

*

Salut…, iubire…, Fălticeni…!

 

Literatura:SĂ NU NE DESPĂRȚIM Autor: Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu)

 

SĂ NU NE DESPĂRȚIM
Autor: Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu)

***
În „Strunga” amintirii serilor de-atunci,
pe- alei lemone, cu balsam de roze,
iubeai culorile și în al lor parfum-,

sub stelele pe boltă ninse, în carmin,
cântai ”Păpușii Lilli”, mai erai copil…!
Și…, în revolta florilor stelare - aprinse-,
pe buzele în crome argilii, de zâmbet crin

în lungul șir al clipelor de vise înflorite
din multe nopți cu Luna de Sienna, lungi…,
el te îmbrățișa, te săruta și răsfăța cu clipe fericite…!

***

Dar într-o zi, în gara Târgului Frumos,

ajunși, îndrăgostiți, de despărțire triști,
erați primiți aici cu-n sfânt- duios refren
cântat la saxofon și un acordeon
de doi dintre colegi, ce în adins îl repetau:

„Să nu ne despărțim”, „Să nu ne despărțim”…!

Și vă cântau, ajunși în gară, toți colegii
în cor, cu tot peronul, în al lui tumult…
cu ei, într-un răsunet, tristă, cânta Gara:
„Să nu ne despărțim”! „Să nu ne despărțim…!”
și fiecare tren cânta din roțile-i de fier,
prin gara Târgului Frumos, trecut…!
***
Tu, te-ai urcat, într-un regret, să nu-l mai vezi
în trenul tău în corindon- urât și trist
și cu-n surâs la geamul de vagon,
ce l-ai deschis spre zarea allanie, alergând
îi fluturai în mers, un văl de borangic…!
El, pe peron rămas visa la clipa re-ntâlnirii
în care mai crede și azi…?!
- Nu…! Iubirea -i numai Ne-iubire,
e o gară tristă- a despărțirii,
că nu i-ai fost alesul, să-l poți a-l ferici…!
***
De câtă-nsuflețire-ați dat voi doi, atunci, iubirii
în gara tristă-a despărțirii, viața v-a rămas
un lung regret, cu zile reci și viscolite,
răceala lor să o primiți, dar n-ați crezut…!
Și ați plecat pe rând, și ea și tu, atunci,
tot cu alt tren, de dor, de amintiri și duioșii,
purtați și azi prin rosturile vieții amăgite
de trenu-n care ați urcat, atunci,
cu anii voștri tineri…, din gara amintirii sfinte…!
 
Stațiunea balneară Strunga - Iași,
Tabăra studențească din vara anului 1966.
Poem scris în Iași, la 20 octombrie 1966.

Literatura: ÎN CURÂND, PRIMĂVARA PE POTECILE POETULUI OCTAVIAN GOGA. CÂNTECUL RĂȘINARILOR Autor: Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu).

 

ÎN CURÂND,

BALADA  PRIMĂVERII  LA RĂȘINARI

Autor: Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu)

PRIMĂVARA PE POTECILE POETULUI OCTAVIAN GOGA.

***

La Rășinari, de înfloresc cu duh zambilele-n grădini

iar în livezi bătrâne de cireși albinele în râvna lor roiesc,

și la răstoace apa Șteazei urlă disperat, apoi s-ascunde în irugă,

e-n clocot viața-n plai și satul arde de o sufletească rugă...!

***

În ulițe, pe porțile-nvechite, cu tihnă ies bătrânii

să-și deapăne-ntre ei trecutul și rostul din Ardeal...

Bătrânele, sub candele aprinse, sporesc în rugăciune;

și-n denie la schit se cântă-n clopotiri române...!

***

În crângul iarăși desmorțit, țin mierlele un lung concert

pe ramurile crude de arini și sălcii- plânse de mister,

Din streșini plâng și curg pâraie de sloiuri și lumini

și-aleargă în neștire-azurul, cu iz de primăveri...!

***

Se freamătă-n cărări molizii, iar pinii sprijiniți de stânci

și agățați de cer, își glăsuiesc tot rostul cu Austrul…

E un lătrat târziu în văi, ecoul liniștii din vremi străbune,

când prinse-n large țarcuri, stelele adastă-n turme…!

***

Și  zările de mult bătrâne, acum în ele se re-ntineresc,

cât negurile groase peste creste se gonesc cu vântul…

La Rășinari, în munții lor înalți, cu dorul de mioare,

cresc ierburile moi și dese, în mângâieri stelare...!

 

Rășinari, 29. 03. 2020