LÂNGĂ
LABIȘ, SUB CRUCEA TALIANULUI
.
Autor: Gheorghe Apetroae dlB.,Sibiu
.
Era atunci când El, pe codrii arși ai Suhei împărat,
vorbea cu fagii însetați, din uscăciunea frunzei,
când, în prelins, izvoare încă mai curgeau în adăparea ciutei
și-o stea-n galop pe cer topit, de arma tatălui străpunsă,
cădea pe ocoliș de munți în inima poienii dogorâte...!
*
Era atunci când ochii lui scrutau lazurul pietrelor încinse
din flișul ametist, din despicarea stâncilor căzute-,
al Stânișoarei miez vulcanic duh reaprins în ochii astrei -...!
Dansau cu el în apa Suhei poienile cu luminări în arce
și sfinxul temător, căzut în cerul din fuiorul Parcei...!
*
De-atunci se tot încing cu luminări la creste, focuri,
sudorile cu iz de vâsc şi mosc din maldăre de cetini
și ciute-n cavalcade trec pe-alama feţelor agreste
în șuvoiri crisale de izvoare purtate în bețiile stelare
l-amiezi caniculare, satanice în duh, în inelări barbare…!
*
Îl vezi pe El, ca și atunci, pe obârşie-nfrățit cu linxul,
cu brazii cei înalți și retezați de vânt la „Taliana cruce”,
cu fagii groși căzuți și de țapini conduși înspre uluce,
tot suferind de prăvălirea lor bacantă în irizări năluce
spre poala muntelui întoarsă-n cer, la vânătoarea ciutei...!
*
În retrezire-i Stânișoara, când crestele Suha-și veșmântă -
în văl de soare-ncins, duh sfânt să-și reaprindă,
tot altă stea căzută din abis cu chip de căprioară
în apa limpede a văii mari, bând însetată, ca să piară
de clonțul cel de fier al pasării cu aripi reci, atinsă…!
*
Tu mergi la locu sfânt: - Măline-i creste-, să îl urmezi
sălbatic
l-auz de clopote cu limbi însângerate, de furtuni purtate,
jelindu-i inima din ne-nceput a ciutei, sub Taliana Cruce,
de-al pasării cu clonț de fier ucisă:
un zbor fatal al glonțului patern din flămânzita pușcă…!
*
Cu locurile dragi, „Mălinii”, lui Labiș,la-altar de cer îi
cântă...!
