DE ATUNCI - EVER SINCE
poezii şi eseuri
vineri, 6 martie 2026
DE ATUNCI - EVER SINCE Autor: Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu)
luni, 2 martie 2026
Literatura: Gândul irișilor din ultimul bal; autor: Gheorghe Apetroae(dlB, Sibiu)
GÂNDUL
„IRIŞILOR” DIN ULTIMUL BAL
autor Gheorghe Apetroae (dlB,
Sibiu)
***
Îi apăruse nechemată lui „Pollux” ispita„
Hidra”
și, rezidindu-i o dragoste de cer,demiurgică,
îl cuprinse, Ea, cu multele lui
neînţelesuri:
cum că în senectute irişii sidefii ai gândului
petrec în dorinţele astrelor cu lumina de
neînceput…,
a-și regăsi prin Ea odihnă în cerul
albastru...!
***
Ea îi pregătea, de sfârşit, cântecul ei
nesfârșit:
tot răsfăţul faustian al nopţii
valpurgice...!
Simţul i-l testa, tot Ea, dezvelindu-şi
ușor,
câte una, formele impure și, în marş
nupţial,
în oglinda cerului cristal, și le arăta
Lui:
chipul angelic, buzele-i- raze în
surâs ireal...!
***
El, magul, tot iubitor de
neînceput, îi privea
Hidrei, vălu-i crisal- valul joc din ultimul
bal...!
Apoi, tot Ea, cântând pentru El la
pianul celest,
îi desprinse uşor de trup,
sufletul- cuvânt
şi i-l plimba gând-deja vou, prin
salonul oval-
al zării siderale, în simfoniile de
Haydn..!.
***
În locul crucii, îi încrucișa cuvintele
hierofanice
- fulgere chrisoberile, spre a I le
însângera...!
Dar, se grăbea a-i culge de pe hăul
galactic
anemone din Gemeni, toate astrele-i alb-roze,
chiar și pe El , cel ce mustea în
selenicul clar
cu scânteieri ametiste…, în buchete
de vise…!
***
Irișii aceluiași gând aveau acum, aceeași
vrere,
ispitirea Hydrei constelare cu lumina lui(
Pollux):
christale albastre li se prindeau în
cearcăne:
peisajele andaluze pe iriși se revărsau
în raze
de împlinire- refugiul magului în cerul
albastru...!
Din „Aida” ascultau împreună “Marşul
triumfal”…
***
Ritmau cu galaxiile căzute în cerul lor
amintirile,
-iubirea lor uitată pe marmore, în celestul
bal...!
Sibiu, 20.05.2021
miercuri, 25 februarie 2026
Literatura:CUVÂNTUL TĂCUT, STÂNCA DIN SUFLET Autor: Gheorghe Apetroae (dlB.Sibiu)
CUVÂNTUL TĂCUT, STÂNCA DIN SUFLET
Autor: Gheorghe Apetroae (dlB.Sibiu)
***
Ești magul prăvălit pe trupul flasc al unei nopți bacante,
cu străluciri selene, cu drept între Pleiade…!
Iar sufletul ți-e re-nviat în Christ cu resorbiriri de har
din sânii stelei „Sica” și al ”Fecioara”, în Hiade,
cu abundență de lumină prin Haosul crisal…!
Te porți cu ea-n petreceri nud în iernile din sud,
înzăpezit și-ntre troiene, de Venus fascinat, sedus…!
***
În lut, viscerele-ți trecute, doar gândul ți-l ascund
de fulguirea iernii lungi, ți-l cerne- un ales nisip
clepsidric argilit divin, în zbor cu albele vedenii;
ți-l poată duh sfințit în ochii oaselor cu descărnări de ger...!
Dar, Eul tău rămâne zid de temniță și de palat
și lutul stâncii tale pat, prielnic, iubitor-stâlcit Cuvânt
de suflet adormit în „moaște” cu blesteme…!
***
Cu fruntea, fața, albe, cu buze fluorine, în rugă-i duhul tău;
fecioarele prințese-l înconjură, ți-l trece-n vămuiri;
prin poarta unor inimii coralic, el iese sângerând,
în oase chipeșe, cu chipul areniu de stâncă, triumfal...!
E-mbrățișat, plăcut și e iubit, în sine trecător hulit
pe drumul vieții iarnii nesfârșite..! Serafimi, în cor, îi cântă
într-un festin etern, pe locul Totului din Ne-nceput…!
Literatura:SARMISEGETUZA REGIA Autor: Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu)
SARMISEGETUZA REGIA
Autor: Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu)
***
Străbunii ne înalţă-n rang - o moştenire sacră,
călcată fără simț de naţii fără hat şi cântec…!
Stelare ni-s cetăţile și dacice, în stirpe-nsângerate
iar Clopotiva-Grădişte e-n semnul de răscruce…!
***
Din marmori-colonade păzesc Sarmisegetuza
regescului popor român cu obârşia în stele;
mileniile-I stau în rost, în moţi şi-n basarabii
ce-şi arcuiesc din frângeri o nobilă cunună…!
***
Cu duh divin din locuri reci răsar getuzi şi sarmi
cu braţe tari din Tisa şi din Nistru, cu trupul din Ardeal
şi cresc în suflete
vânjoşi din seva sfântă tracă,
ne-nalţă rangul vieții din daci, sciţi şi bastarni…!
***
Goruni cu rădăcinile-n iubirea străbunului hotar,
cu rost la bolta Ţării Mari, de sfinte colonade
zidite-n arc stelar de carpi…, durând o Românie
pe geana mândrei zări, veghind-o cu ochii veșniciei…!
***
-Se ţine țara- Dacia cea Mare vie-regină-n nemurire!
din Decebal şi Iancul, din Ştefan al Moldovei...!
Cu flăcări de istorie sporesc lumini în templul României,
...stejarii-stâlpi ai Daciei cupolă, s-o neclintească pe arcele Unirii…!
marți, 24 februarie 2026
Literatura:CUVÂNTUL TĂCUT, STÂNCA DIN SUFLET Autor: Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu).
luni, 16 februarie 2026
Literatura:ÎNTR-UN BUCHET STELAR Autor:Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu)
ÎNTR-UN BUCHET STELAR
Autor:Gheorghe
Apetroae (dlB, Sibiu)
***
Lui
îi apăruse în cale nechemată, ispita
şi
îl cuprinse cu brațele-i de ne-nţelesuri…
cum
în senectute pe irişii gândului
petrec
libere, spre neînceput, tainele...
***
Ea
îi pregătea pentru epilog, cântecul:
răsfăţul
faustic al nopţii valpurgice...!
Simţul
i-l testa, dezvelindu-şi, câte una,
formele
libere într-un marş nupţial…,
***
În
oglinzile de cristal, îi arătă câte puțin
chipu-i
angelic, buzele-i în surâs ireal...
El
îi privea adâncimile cu setea magului
cel
iubitor de implozii astrale și de ploi siderale...!
***
Spre
a-i regăsi ispitei amvonul albastru,
Ea
își zidea în El dorința de nemargini...,
îi
punea petale violete- taine pe umblet
și
îi desprinse de trup fierbinte, sufletul
***
cu
simfoniile de Haydn, cu rozele în carmin
îi
descoperi în simț bolțile reci de neliniști..!
Îi
asculta, din “Aida, Marşul triumfal”...
În
concertul unirii, și El, cântându-i la pian,
***
îi
desprinse, Ei, în ritm, sufletul de trup
şi
i-l plimba pe calea novei din Cygnus...!
Ea,
în loc de cruce, îi pironi privirea cu cuvinte:
tainele
din imperiul iubirii, ale ei ispite...!
***
Din
amvonul ceresc El îi admira umbletul:
fulgere
criso- berile în iureșul sângelui
și
peisajele andaluze de pe irișii cuvintelor...,
clarul
mileric al Selenei, al ei, cu magnetice rotiri...
***
El
nu mai dovedea în culesul de anemone,
de
astre roz-albe și efemeride, de pe hău:
ritma
galactică- valpurgică..., înflorită de ispită,
într-un
buchet stellar, adunată, iubirea lor...!
joi, 12 februarie 2026
BALADA PRIMĂVERII LA RĂȘINARI Autor: Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu)
BALADA PRIMĂVERII LA RĂȘINARI
Autor: Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu)
***
La Rășinari, de înfloresc cu duh zambilele-n grădini
iar în livezi bătrâne de cireși albinele în râvna lor roiesc,
și la răstoace apa Șteazei urlă disperat, apoi s-ascunde în
irugă,
e-n clocot viața-n plai și satul arde de o sufletească rugă...!
***
În ulițe, pe porțile-nvechite, cu tihnă ies bătrânii
să-și deapăne-ntre ei trecutul și rostul din Ardeal...
Bătrânele, sub candele aprinse, sporesc în rugăciune;
și-n denie la schit se cântă-n clopotiri române...!
***
În crângul iarăși desmorțit, țin mierlele un lung concert
pe ramurile crude de arini și sălcii- plânse de mister,
Din streșini plâng și curg pâraie de sloiuri și lumini
și-aleargă în neștire-azurul, cu iz de primăveri...!
***
Se freamătă-n cărări molizii, iar pinii sprijiniți de stânci
și agățați de cer, își glăsuiesc tot rostul cu Austrul…
E un lătrat târziu în văi, ecoul liniștii din vremi străbune,
când prinse-n large țarcuri, stelele adastă-n turme…!
***
Și zările de mult bătrâne,
acum în ele se re-ntineresc,
cât negurile groase peste creste se gonesc cu vântul…
La Rășinari, în munții lor înalți, cu dorul de mioare,
cresc ierburile moi și dese, în mângâieri stelare...!
Rășinari,
29. 03. 2020
TERAPIA PRIN CULTURĂ DESPRE ÎNCEPUT Autor Gheorghe Apetroae
luni, 9 februarie 2026
Literatura: Despre nihilism în neînceput și cuprins; autor: Gheorghe Apetroae(dlB,Sibiu)
ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII
DESPRE NIHILISM ÎN NEÎNCEPUT ȘI CUPRINS
Autor: Gheorghe Apetroae
(dlB, Sibiu)
***
„Eşti, dar, un Gorgias, fără de scrupule…?
De Socrate hulit, adevărul îl porţi dar neprețuit
și fără sine, numai de teama preţuirii…!
Statornic și grav, de firea neființei răpit,
pe cheiul puterii, în trecere pe lângă Sfinx,
te plimbi, vestind adevărul în halucinaţiile lumii…!”
***
„Un nor dens aluniu de fluturi e mintea ta,
plutind demult fantoşă gravă în ireal,
atinsă de o unică fluorescenţă nocturnă...
În zbucium zboară, trece, de sine împinsă,
doar să-i admiri câştigul împlinirii târzii,
precum cel al lui Protagoras, în Totul împlinit:
un mercenar de sofisme grele e cuprinsul
ascuns în El, să-l porți spre Ne-nceput…!”
***
„Chiar şi sfârşitului tău, în clar, i-ai văzut
jocul pleoapei negre, culisând în cearcăn pe iris...
Și, dezvelind gândul tău de umbrele libere,
încerci lumina- laser al iubirii în iubirea
Nevăzutului… În el, să simţi tot Neînceputul-
pulsu-ți etern- astral, cu o sângerie măsură…!”
***
„Capul, maculat în crisal, ţi-e desgheocat
de necunoaşterea metafizică a acelora din urmă,
iar vindecarea de convingeri fizice-rebele,
ţi-e doar Cu-vântul zefir şi… te îmbălsămează
când, adiind în clipă, naşte din tine un sfânt…!
În munca ta prea liberă, eternă și neplătită:
Neînceputul în cuprins, pulsând, nu se-nsumă!