ANY- FLOAREA ALBĂ-LILA DE SALCÂM

Autor: Gheorghe Apetroae dlB, Sibiu

*

Pe calea ei de vise și de dor,

din ramurile de salcâm

ce ning pe geana zărilor lumini,

o floare ai desprins și i-o oferi…

Ea-n părul răvăşit de vânt,

ușor,din mers şi-o prinde…!

Cu privirea-ți vie, o petreci

la cugetul primei iubiri…!

Parfumul florii albe- lila

o-nvăluie şi-aprinde…!

*

Răpit pe loc, atunci, de valul vis,

al ochilor zglobii-senini,

pluteşti pe largul mărilor de raze…;

un- văl-covor aprins de flori-

i-așterni pe-adâncul firii,

tot soarele: foc viu privirii-…!

Tresari ! în irișii cyanici-lazurii,

un univers întreg admiri,

iar ea în floarea de salcâm,

o lume plină de iubire…!

*

Încins de cel mai lung fior

al flăcării cu cuget de amor-,

calea-i întorci,zâmbindu-i, și îi ceri

în locul florii albe -lila,

mâna-i crisală,delicată …!

Și-o întinde liberal tău vad

spre trupul ei copil…, nevinovat

și- adori, ce doar visai cândva,

pe Any-,floarea lilla de salcâm-:

cea mai frumoasă fată…!

*

Prin râul sărutărilor adânci,

pe braţe- o porți și-o treci,

o legini și o-nalţi uşor…;

de gâtul tău,din mers, se prinde…!

Cerul o scaldă cu seninul

și- o poartă de cunună…;

pe faţa ei: -zăpezi de mai:

o floare albă-lilla de salcâm,

curg râu petale de surâs,

iar buzele-nflorite în al tău sărut,

le-neci în marea ta furtună…!

*

De atunci, din Mai, se tot îmbracă

cu albe flori-lilla, salcâmii,

să ningă doruri și-amintiri,

pe un drum cu alte primăveri

de vise mari și de îmbrățișări,

cu clipele de-atunci îmbălsămat…!

Din locul florii chrise-lilla,

desprinsă atunci la-ntâlnire-izvoare,

glăsuind  iubirea-,să curgă ne-ncetat!!!

 

Fălticeni, 1964

Poem cuprins în ciclul "Cântarea luminii" şi publicat în volumul

" Depăşirea trecerii",Editura " FIAT LUX ", Bucureşti, anul 2000.Text cu recurență.

Spuneți-mi voi de un alt loc.. autor: Gheorghe Apoetroae dlB.,Sibiu

 

SPUNEȚI-MI VOI, DE UN ALT LOC-

BOROAIA- portalul regal sucevean spre spațialitatea diamantină a Bucovinei

Autor: Gheorghe Apetroae dlB, Sibiu

***

De dor, de ai copilăriei zei,

Boroaiei, fiu, la ale ei culori

și-n al ei duh-al cerului de-atunci,

acum întors,

spuneţi- mi voi, de un alt loc cu har

de căutări prin primăveri în cer,

ce poate fi simţit, decât acesta,

mai prielnic şi mai înflorit,

mai sigur, mai înalt, iubit

și mai bogat,mai tainic, mai romîn,

oglinda de cristal al unui duh

în el, de atunci, sfințit…!

***

Spuneți- mi voi, de un alt loc înhăruit

cu suflet larg şi în privelişti vii,

mai nobil și ceresc în al său lut,

în taina cristicului gând,

în stare a-ţi rosti de legământ

şi a-ţi vibra eterna rechemare...:

la Pleşul Stânișoarei și Susenii Moişii,

la Ulia și Dadișa, la schitul Groși,

la Dealul Sibicheni şi la Boroaia –Vale,

la munții Suhei și apa limpede-a Râşcuţei…,

la Mălăieştii albi- solari,

în necuprinsuri de livezi stelare…!

***

Spuneți- mi voi de alt mister al altor veșnicii-,

precum al lavrei Boboceni, Săcuței, Moșnegeni:

miracole, de pelerine sfinte vise

la Râșca, Bogdănești, Jahalii,

la Fălticenii-mitul tău, la Praxii,

la Lunca Râșcăi și-n Tolanele

cu mândrele lor țarini…,

ori în a Neamţului istorică cetate,

magia unor vremi stelare…!

Sunt toate flăcări vii, cu duh și har divin,

aprinse-n oazele-i astrale

în frumuseți și-n bogății rescrise

cu gândul zborului la Piscuri…!

***

Spuneţi-mi voi, ce un alt cer azur

cu privegheri la ne-nceput,

pe geana răsăritului purtat,

se poartă-n cântece pe locuri

resfințite de templele pădurilor astrale,

de libertate și vegheri

cu freamăte, în jocuri siderale…,

cu cerul Moișii în soboare

de îngeri- blânzi și serafimi,

calzi, în dorințe,heruvimi,

dansând în veri prin holdele solare…?

***

Spuneți- mi voi, dar, de alt loc,

lumina galopând-o pe-nălţimi,

aşa cum cerbul ce-şi aleargă

spre un nou rut, din luncă ciuta,

să o adape seara  

de codrii cei adânci-cinabri,

despărţind-o,

de zarea pajiştei albastre,

spre a o ispiti cu- amurgul sidefiu,

al stelelor aprinse în izvoare -,

edenic - concertând

atâtea grave, sfinte simfonii…!

***

Spuneți-mi unde, de zări prinsă,

în zori-nhăruiți-înrourați căzând,

pe “Vale” și Giulești, Bărăști,

se lăfăie cu verile-i lumina

spre veşnica- nălţare -n rod,

cetatea-mușatină, primenind-o…!?

Frumos e- aici, iar gândul înţelept:

imperiul nobilei simţiri crescut

din dărnicie şi cu-vânt,

din cântec bătrânesc şi joc,

-cu rădăcinile tot vii, înfipte în străbuni:

-Boroaia ta, în care te întorci-,

în alte generaţii se dilată emblematic…!

***

Spuneți-mi, dar, de un alt loc, de voi știut

statornicit în trup și-atât de-nsufletiț

cu gânduri mitice, cu firi în duh, de înțeles,

din începutul… primelor cuvinte…!

 

Susenii Moișii-Boroaia, 20 .07. 1964- text în recurrență.

 

TRĂIEŞTE-ŢI CLIPA ÎN DEMERS FAUSTIC Autor: Gheorghe Apetroae dlB.,Sibiu

 

TRĂIEŞTE-ŢI CLIPA ÎN DEMERS FAUSTIC

Autor: Gheorghe Apetroae dlB.,Sibiu
*

Cu ochi de stele în izvoare,

un meteor în nopţi căzut

plin de mister şi-mpătimiri,

veghezi la umbrele Polarei...

*
Retezi în plin ne-cunoscutul,
dai sacrul clipei efemere

şi din implozii, viaţă vremii

iubirii din absurd, viu grai…
*
Te-acuzi şi de te ştii în rai,

cu retrăirea clipei  mari...,

trânteşti de stâncă, a  paradă,

tot începutul întru slavă,

*
slujind celui divin din plin...

Din mers, repeţi în cor trecutul

făcut de El,din El, magistru,

sapi în imens ne-începutul...

 

*
Te-alinţi,femeie care-i eşti

ne-împlinită-n mers cu gândul…,

de braţul lui, când tot te prinzi

mai strâns, prin sânge să îi curgi...

*
în flăcărei să te sfinţeşti...

Împarţi infernul cu absurdul
şi de aceea eşti  în chinuri,

cea care, ne-ştiind, ce eşti…?

*
De bucurie, uiţi  că eşti,
când cânţi cu îngerii în roze,

acolo sus când rătăceşti

cu-n ne-sătul necunoscutul...

*
-Dar Tu, ce faci?.. singur în singur,

ești fructul unei  retreziri…,
de toarta cerului desprins,
să joci mereu cu ne-nceputul...

*
Căzut letargic pe-a sa slovă

dintr-un magnetic necuvânt,

ascunzi simţirile-ți căzute

din sânii cărei îi sorbi vrerea...

*
Ca să te prinzi de al ei  vis,

tot alte flăcări mistuind,
arzi în iubiri și din şoptiri

ne- timp al dragostei devii...

*

Şi cânţi în zori, agonic, psalmul

seminţei cerului stibin:

un legământ i-acorzi faustic:şi-n rod,

trăiește-ți clipa-n ne-trăiri...!

 

Boroaia-Moișa, 5 septembrie,1963

 

 

 

Inima ta de înger în lung zbor; autor: Gheorghe Apetroae dlB., Sibiu

 

INIMA TA DE ÎNGER ÎN LUNG ZBOR

Gheorghe Apetroae dlB., Sibiu

*

Treci distins în lung zbor, pe zarea lor,

acvilă crudă în dorințe și rece în glas…

Peste turnul cel de fier, din neînceput…,

inima-ți de înger cu flăcări ți-o inunzi…!

*

Ai aripi de lut, limba și clonțul de sânge-

un clopot de temeri, de bolți atârnat,

numai de ploile reci și de vânt ascultat…,

în prasenul zăpezii îți ții libertatea firii…!

*

Peste apele tulburi știi să treci fericit…

în abisul sinelui ești un înger al iubirii…

și, cu umilinţă, să înteţeşti flacăra

luminii sacre, astrele cu iubire le cuprinzi…!

*

Ești inimă cerului și zorii îți năbuiesc magnetici

pe pajişti tremole-argilii cu rosturi căzând,

împânziți în crinii albaştri-miresme de cântec…!

La drum mereu pleci pe zare, înger pelerin…!

*

Cu ochii deschiși, dornici de căutări

în mirificul plans, din noile primăveri,

aduni razele și le-așezi milerice, în sine-ți comori

sub cortul travertin inundat de soarele tău…

 

*

Pentru alt anotimp, de mult așteptat,

sporești vlaga sevei:inimii mării de lacrimi

sub pleoapa ce-acoperă viu, infinitul:

raze-n șiroi cazute pe contururi stelare…!

*

Da,Tu bolești greu, de o neliniște metafizică…;

Șerpii tăi ucigaşi trăiesc în fiorii tăcerii

și, din mijlocul umbrelor sferelor,

mușcă adânc din lumina noului zbor…!

*

Angelic, cu credinţa că în oriunde eşti așteptat

să mergi și să rămâi în mijlocul trecerii,

să zbori de aici, de atunci oricând în pretutindeni,

înger-univers ești împlinit de vrerile-n culori…!

Despre neființă; autor: Gheorghe Apetroae dlB., Sibiu

 

*

 DESPRE   NEFIINŢĂ

 

Autor: Gheorghe Apetroae dlB

*

De ea-n căderi, din ea dedus-

un asfinţit de blue-n semne-,

de- acord cu cerul hiacint- 

turcoaz înnoroiat cu stele,

păstrezi  în lut, aici, restul nisip…

*

Te vezi sedus de-un fals surâs,

de şarpele-i prin valuri reci,

de duhul vrerilor pătruns

și-ncrâncenat de ne-nceput:

sămânța semeni neființei…!

*

Din carma Ta şi ea, rupând -

seri sfinte-n straie de- ametist:

Ea, Eva, lesne te-amăgise…!

Prin linişti-duhu-l înfierbinți

 

cu carnea-mărul neființei…!

*

Înmiresmați, sânii desmini

îți memorează-n ei absenţa

și îți amână grea, sentinţa…:

E-n  forme calde Nefiinţa,

cu-un decolteu aristocrat…!

*

Tu, mort de mult, seducător-

cu oglinda-ți versul de amor,

de ce-ai primit haruri divine,

ți-acoperi rest-cadânul trup:

orb, de alint, nimicul firii…!

 

 

 

PRIMĂVARA TA, REGINĂ; autor: GHeorghe Apetroae dlB.,Sibiu

 

 

PRIMĂVARA TA, REGINĂ

 

Autor: Gheorghe Apetroae dlB., Sibiu

 

                   .. oare chinul lor / nu geme-n şoapta fiecărui val!

                     ( Pelerinajul lui Childe Harold, G.G. Byron)

*

Când despleteşti tot crugul în largi cărări aldine

şi calci pe ele-n pas de joc, de astre păstorit

în răsăriri bacante -muze: crâmpeie de cuvinte,

cu ele tainele le furi-mormântelor sfințite,

de stele ce-ți cad în genunchi, să le iubeşti pe rând!

*

Pământul tău e lutul orb, dar cu plăcerile-n simțire,

din el înmugurind flori de cireș albastre,

cu raza lor de cuget- a stelei prinsă-n cântec,

tot re-nflorind surâsuri cu un balsam lăuntric…!

Te-aprinzi, lumina ta să i-o slobozi... postum!

*

Dar primăvara ei e-n tine și i-o vestește cerul,

te-ncoronează-n suflet și gândul ți-l închină,

păşind în plânsul ierbii, l-apus…, o stea virgină!

Eşti sluga ei, a cărnii reci, fiinţă-flăcără, în vrere

cerţi în plăceri abisul și-i lăstăreşti putere…!

*

Pătrund azure valuri pe galacticele ţărmuri-

se urcă din adânc cu-alt timp, cerând mereu iubire…!

Tu semeni des devreme noi stele calde-n fire-

flori vieţii cu stigmatele în sângele lacteiei,

în temple, să-nveţi stilul ce sigur-l ştiu şi ele!

*

... că în sutana roasă-n rugi, pe cer în alergări,

aprinse roze-albastre…, în braţe-ţi stau să cadă

pe grindul clipelor, dorinţe- ascunse-n semne,

pe primăvara ta le-o dăruiești şi crinii îi culegi!

..prin galaxii e-a ta regină și-n graţie cu ea trăieşti...!