IMAGINI
AUTUMNALE - POIANA ALBASTRĂ A LUMINII
APUS
CU CERB
Autor: Gheorghe Apetroae dlB., Sibiu
*
În largul poienii însorite din pădurea albastră,
la izvoarele reci ale serii, colorate de toamnă,
cerbul, svelt și plin de trufie, în inima turmei
de ciute- un arcaş dibaci al coroanei tenebre,
*
adulmecă bolta adânc și suflarea şi-aprinde...,
săgeată de foc cu vârful de sceptru se-aruncă,
ia stelele-ciute în coarne şi cerul la fugă..!
Arborii zării îi freamătă și-i sângerează-n vene…!
*
În haită, veniți, din cornul de lună desprinși,
de vântul serii îndemnați, înspre pradă trimişi,
câinii Proserpinei se-aruncă spre cerb și-l aleargă,
din turmă repede-l scot, de pe zare-l alungă...!
*
Colţii, ei raze-și înfing în coapsele fragede albe,
gambele-i sfâşie... Stelele îi trec șiroaie de salbe
în iureș…, copitele cerbului în fulgere scapără
și sângele serii îi curge aprins sub chişiţa neagră…!
*
El, astrul cervid, de zile apus, sub stei acum alunecă
și de pe bolta toamnei târzii, în hău se prăvale
obosit, cu o ultimă spasmă, în ultimul muget
suflarea și-o curmă încet, sub stânci andaluze…!
*
Departe rămase de cerb, dar cu vrerile-n ele trezite
de urletul apei din valea însângerată de seară,
ciutele-stele își sorb plăcerile din al nopţii izvor
și pasc în neliniști pe pajiștea serii al zilei crepuscul...!
*
Pe albăstrimile bolții, ciutele-și petrec cerbu-n uitare
și în alte valuri de raze cu-al nopţii Centaury petrec,
se scaldă, se-mpreună, se-adapă din cornul de lună,
în mersul bolţii pasc zorii veciei:- celestine flăcări
*
de sânge galactic- vrerile lor dianic aprinse…!
- E o logodna cervidă, pe apus, cu Centaury
și e nuntă-n tot cerul în ruginiul de toamnă târzie…!
E un rai de plăceri: poiana albastră-a luminii…!
