ȘATRA VESELĂ; autor: Gheorghe Apetroae d.l.B.,Sibiu

 

ȘATRA VESELĂ

Autor:Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu).

***

Pe când erai copil, de-o șchioapă

și-n joc timpu-ți risipiai,

de-auzeai că trec tiganii,

„la fântână” alergai,

să vezi tribul lor nomad,

pribegind în caravane…!

***

În căruțe largi și cu poclit,

trase de cai-catâri-măgari,

căutând un paradis,

își cărau vesela șatră:-

copii mulți, țigănci voioase-,

diamantii-frumoși țigani…!

***

Opreau la izvor, în „Crâng”,

ridicau corturi pe prund

și, să-și facă de mâncare,

adunau lemnul din șleau,

în foc mare-și perpeleau

carnea calului-mârțoagă…!

***

Era toamnă, iarnă, vară,

neștiind de Christ și Cruce,

gerul, vântul nu-i oprea…

Invadau strada cea mare

și în porți băteau, strigând:

„Am alame de vânzarrre….!”

***

Cu privirile smaragde,

-baiadere cu ghioc-,

cu cozi lungi și salbe-n șnur,

din buric, săltându-și nurii,

taina să le-o vinzi, magia,

te vrăjeau de mult noroc…!

***

Dar, de când în prăvălii

bricolau toate pe raft,

paradisu-acelui timp

pe vecie l-ai pierdut…;

s-a strivit mitul nomad:-

- nu mai trec tigani prin sat…!

***

Cu căruțe-n caravane,

din Tigan, în pribegii,

Europa au cuprins-o…!

Și-ai rămas cu nostalgia

libertății absolute…:

karma tribului hindus…

Rigveda și brahmanismul:

„Paradisul„

le este acum Apusul_…!

DESPRE CUPRINS z; autor: Gheorghe Apetroae dlB., Sibiu

 

DESPRE CUPRINS z

 

Gheorghe Apetroae dlB., Sibiu

***

Norul aluniu de  fluturi e  mintea ta,

plutind  o fantoşă  în  ireal,tremolă,

atinsă de o unică fluorescenţă nocturnă ...

Mereu în zbucium, de sine e împinsă,

să îi admiri câştigul frumuseţii târzii,

ca unui  Protagoras-mercenar de sofisme…

***

Chiar şi sfârşitului, în clar, i-ai văzut

jocul  pleoapei mari- negre pe iris...

și, de-simţindu-i gândului, umbrele

adânci, tot mai încerci iubirile în iubirea

unui clar Nevăzut... În el, ai simţit

pulsul  crescut oricât cu sângerie măsură…!

***

Eşti un Gorgias, fără scrupule…!

De Socrate hulit, adevărul înțelegi să-l porţi

fără sine, numai de teama  preţuirii…

Statornic în vreri și de plăceri încă răpit,

pe traveea puterii care te-a  atins,

te plimbi,vestind halucinaţiile lumii...!

***

Capul în crisotil maculat ţi se desgheocă

numai de necunoaşterea vieţii din urmă,

iar vindecarea de convingeri rebele

ţi-e cu-vântul-zefir şi... te înfricoşează

când, armonic adiind, naşte din tine un sfânt…

Munca ta liberă, etern  neplătită: Da!

***

Cât despre cuprins,Neînceputul și cuprinsul

în necuprins, firi himerice, se însumă…!

Se îmbracă-n îngeri, liliecii; autor: Gheorghe Apetroae dlB.; Sibiu

 

SE ÎMBRACĂ-N ÎNGERI LILIECII

Autor: Gheorghe Apetroae dlB.,Sibiu

*

Spre-a re-nflori-n stibin și azi pe cerul firii tale,

aduse-s ploile din veri, în ropote-cuvintele de linişti-

pe zări, a-mpăduri cu ele văi, colinele crisale

și umbra fiecărei raze pure din jumătăți stelare…

*

Din duhul lor se hăruiesc iubiri în Parce- râuri

de flăcări Celestine:lilieci bătuți în roz-marin

cu lacrimi alabastre șiroind pe zări crisoberile,

o ploaie de miresme- în flori de liliac-destine...

*

Ieri candele sfințite, azi astre-n luminişuri clare,

din firea lor și-aprind icoana, în lilla liliecii…

Re-mbracă-n reînfloriri cu îngeri- serii duhuri-:

mistere în syringi cu duh și doruri minerale...

*

Și azi își plâng răceala firii, ca să înmiresmeze

pe râna bolții îngeri-lilieci, sălbăticind cyanic,

și-n ei și-n al tău vis, pe lunci cu filomele,

cu astrele în card-pologi cu umeziri la glezne!

*

Mai trec prin asfințiri cu ploile în ropot stele,

îmbălsămând petalele în sânge de fecioare,

cu clipe zarea șiroind-o, spre a spori lumina

amurgului înzăpezit cu lilieci, în straie isabele…!

 

 

 

 

IRIȘII EI DIN ULTIMUL BAL; AUTOR: Gheorghe Apetroae dlB., Sibiu

 

IRIŞII EI DIN ULTIMUL BAL

Autor: Gheorghe Apetroae dlB.,Sibiu

***

Îi apăruse din slăvi în destin nechemată ispita

și, rezidind în El o ultimă dragoste,

îl cuprinse, ca pe un alt cer, cu multe neînţelesuri:

cum că în senectute irişii gândului Lui

petrec cu dorinţele de neînceput a începutului,

a-și regăsi în Ea un alt cer albastru!

***

Ea îi pregătea de sfârşit, un nou cântec:

răsfăţul faustic al nopţii valpurgice…!

Simţul i-l testa, tot Ea, dezvelindu-şi,

câte puțin, câte una, formele și, în marş nupţial,

în oglinda cerului nou, de cristal îi arăta Lui

chipul angelic, buzele-i în surâs ireal!

***

El o privea magul iubitor de început:

al mării val crisal însângerat în ultimul bal…!

Ea, cântându-și partitura, pentru El la pian,

îi desprinse uşor sufletul de trup,în armonii bacante

şi i-l plimba gând înhăruit cu vreri prin salonul oval-

zarea-i ultimă siderală în simfonii de Haydn-...

***

În locul crucii, ispita îi încrucișa cuvintele

cu fulgerări crisoberile i le însângera în jasp!

El, de pe hău, se grăbea a-i culege ei astrele

alb-roze,anemone și maci îmbălsămați în fulgere,

cu scânteieri cinabre și irişii-în ametist,

buchete de vise din selenicul clar…

***

Cristale albastre se spâmzurau prinse în cearcăne-

peisaje andaluze pe irișii obosiți, ce revărsau

razele regăsirii ispitei în alt cer albastru...!

Ascultau împreună “Aida, nocturn Marşul triumfal”.

El, în iambi îngâna cântecul de leagăn și-i fura amintiri:

iubirea și sângele irișilor gândului din ultimul bal...!

 

SĂ VIII,IUBITA MEA DIN ANDROMEDA, AUTOR GHEORGHE APETROAE dlB.,Sibiu

 

SĂ VII, IUBITA MEA DIN ANDROMEDA

Autor: Gheorghe Apetroae dlB.,Sibiu

*

Să vii, eu, cu cerneala sidefie a iubirii sferei tale

din călimara vieții mele,am ținut iarăși să-ți scriu

pe jumătatea inimii pe care-am despicat-o stea,

să-mi cazi în gândul sângelui cu har celest, să-mi vii…!

*

Iar dacă vii, îți voi purta pe braț cu drag din nou ființa

pe sub castanii pregătiți să-și ningă frunzele-

covoare ruginii-, pe drumul vieții tale-n serile târzii,

cu duh înmugurit din harul primei noastre întâlniri…!

*

Și dacă vii, de-ajungi, din clusteru-nroit de stele,

Veneră, nibul îți desprind- fiorii calzi ai razelor iubirii-,

în ei să îți ascult glasul divin, să te revăd frumoasă

pe-aleea rozelor de-atunci rămase înflorite-n  tine…!

*

Să vii să îți înviu iubirea cu fin balsam de trandafiri,

Tu, să-mi învălui sufletul cu vindecări, te-aștept să vii

să te îmbrac cu calde sfinte amintiri, în careîncă cred,

să îmi oferi trăirile-n surâsul tău,al primei întâlniri…!

*

Să vii cu gândul tău stelar, pe care l-am zidit atunci,

să mi-l întorci săgeți cu zbor- lumina ta fierbinte-,

pe valul razelor, din Andromeda, alfa-stea să-mi vii,

să îmi reverși topazul flăcării iubirii tale-ntre cuvinte...!

LUMEA MIRABILIS ; autor: Gheorghe Apetroae dlB.,Sibiu

 

LUMEA MIRABILIS - SUBIACENȚE- TIMP ÎN IMAGINI

Autor: Gheorghe Apetroae dlB.,Sibiu

*

Primordiului vieţii

i-ai tot oferit cruzimile trecerii…

pe când, în verile toride

din ”ele”, în psalmice furtuni,

după ploile repezi, de iulie,

coborai la rugă plânsă pădurea,

acasă, în memorie,

albastră, stropită de lumină…,

pe imnul brazilor flagelați

supusă, în sine-i golită

de zbuciumul norilor alunii

și alanii, de nesfârșitele neguri…

*

În zăvoaiele căptușite cu sălcii,

mălini- liliechii și cireși,

fulgerele- cobre, încolăciți

și revărsați în corăbii de jasp

pe fruntea cerului xilin,

brăzdau în trăznet bolta-n adânc

și se ascundeau ucigași

printre frunzele înrourate

și crude, sub pleoapele sidefii

ale luncii înflorită cu gențiene,

bătută în seri cu stele rebele...

*

În ruperea norilor, puhoaie stihii

pe umerii lor salmaștri purtau-

spălați de șuvoaie-, buştenii lungi

și unşi cu myrrth și smirn,

amirosind a răşini,

pe greabănul undelor repezi,

în freamătul văii în blesteme…;

- pe când volburi în solare oglinzi

memorau geometrii sinistre stihii-

ecoul pădurii albastre în vreme-…

*

Pe crestele stâncilor admirai

vulcanicul-cuget al nisipului marin

și freamătul străzii Susenii Moișii,

plopii piramidali ai copilăriei,

albind crezul crescut în mâhniri,

pe poarta memoriei, în trecere …

De atunci, aici încă mai revii

să poți să alungi din amiezi,

furtunile caniculei verii…,

în carnaval cu lazurul cerului…

*

Din geana răsăritului, să desprinzi,

habotnic, clipele-timp de lumină-,

ferestre spre absolut să deschizi…,

revii să alergi și să păstorești

memoria-n poemele-rădăcini

din marchiza paternă…,sirenic,

pe grui, să păstorești cerul…

Să cânți aici, imnele serilor

de Siena,lungi și să aduni

de sub pleoapele nopților,

în pologi mari, stelele…!

 

Moișa-Suseni, 8 iulie 1966