miercuri, 17 iunie 2026

LUMEA MIRABILIS ; autor: Gheorghe Apetroae dlB.,Sibiu

 

LUMEA MIRABILIS - SUBIACENȚE- TIMP ÎN IMAGINI

Autor: Gheorghe Apetroae dlB.,Sibiu

*

Primordiului vieţii

i-ai tot oferit cruzimile trecerii…

pe când, în verile toride

din ”ele”, în psalmice furtuni,

după ploile repezi, de iulie,

coborai la rugă plânsă pădurea,

acasă, în memorie,

albastră, stropită de lumină…,

pe imnul brazilor flagelați

supusă, în sine-i golită

de zbuciumul norilor alunii

și alanii, de nesfârșitele neguri…

*

În zăvoaiele căptușite cu sălcii,

mălini- liliechii și cireși,

fulgerele- cobre, încolăciți

și revărsați în corăbii de jasp

pe fruntea cerului xilin,

brăzdau în trăznet bolta-n adânc

și se ascundeau ucigași

printre frunzele înrourate

și crude, sub pleoapele sidefii

ale luncii înflorită cu gențiene,

bătută în seri cu stele rebele...

*

În ruperea norilor, puhoaie stihii

pe umerii lor salmaștri purtau-

spălați de șuvoaie-, buştenii lungi

și unşi cu myrrth și smirn,

amirosind a răşini,

pe greabănul undelor repezi,

în freamătul văii în blesteme…;

- pe când volburi în solare oglinzi

memorau geometrii sinistre stihii-

ecoul pădurii albastre în vreme-…

*

Pe crestele stâncilor admirai

vulcanicul-cuget al nisipului marin

și freamătul străzii Susenii Moișii,

plopii piramidali ai copilăriei,

albind crezul crescut în mâhniri,

pe poarta memoriei, în trecere …

De atunci, aici încă mai revii

să poți să alungi din amiezi,

furtunile caniculei verii…,

în carnaval cu lazurul cerului…

*

Din geana răsăritului, să desprinzi,

habotnic, clipele-timp de lumină-,

ferestre spre absolut să deschizi…,

revii să alergi și să păstorești

memoria-n poemele-rădăcini

din marchiza paternă…,sirenic,

pe grui, să păstorești cerul…

Să cânți aici, imnele serilor

de Siena,lungi și să aduni

de sub pleoapele nopților,

în pologi mari, stelele…!

 

Moișa-Suseni, 8 iulie 1966

marți, 16 iunie 2026

EL, EMINESCU; autor: Gheorghe Apetroae dlB, Sibiu

 




EL, EMINESCU

Gheorghe Apetroae dlB, Sibiu

*

Când pe harfele de unde

stele cad şi-n văl s-aprind

orgi selenice pe lucii-,

în lumini cu dor în nimb-,

*

fruntea- boltă peste veacuri

EL și-o înclină visător

să-şi revadă-n codri lacul,

strălucirea în izvor...

*

… pe azure văi de cuget,

cu „Lira” din cer coboară,

El, Luceafăr al iubirii,

printre nuferi să răsară…

*

Cu Luna se plimbă-n trestii,

iar din cornul ei de-argint

îşi desfată nemurirea,

dă tăcerii dor și gând…

*

Teii, încărcaţi de floare,

ning miresme de amor,

El... luceşte-n rostul lumii

spre trecut şi viitor...

*

Din grădini cu flori de aur,

îi culege Lunii crinii,

...El - ecoul între clipe… -

să-i păstreze-n Templul Firii

candelabre de rubin...

*

- arc de cer e El,- lumina

celei mai pure lumini...-!

 

Gheorghe Apetroae dlB, Sibiu

”Depășirea trecerii”, Editura FIATLUX , București, 2000;

Revista „Foaia Poporului” - ASTRA, nr. 6, 1993

 

 


ÎN GLASUL PUTNEI SĂ VENIȚI, AȘA VĂ-NDEAMNĂ EMINESCU Autor: Gheorghe Apetroae dlB,Sibiu

 



ÎN GLASUL PUTNEI SĂ VENIȚI, AȘA VĂ-NDEAMNĂ EMINESCU
Autor: Gheorghe Apetroae dlB,Sibiu
***
Români, ce v-ați durat din geți
și tirageți, din carpi ființa
cu sfântă și străbună limbă,
veniți la Putna să striviți tăcerea,
să v-ascultați fiicele voastre:-
pe Basarabia și Bucovina,
jelind din Nistru și din Tisa…,
Așa vă-ndeamnă Eminescu…
***
Voi moldoveni, vlahi, ardeleni,-
români de-un sânge, limbă, glie,
veniți la Putna, lângă Ștefan,
așa vă-ndeamnă Eminescu…,
să-mi trageți clopotele sfinte
și cu-al lor duh vă-nhăruiți…
La El, vă chem cu glasul cristic
să v-apărați hotarul sfânt...
***
Vă chem într-o română limbă
și-n glasul clopotelor sfinte,
din Ceremuș, până la Istrul,
din Tisa, Mara, pân-la Nistrul,
să v-adunați un singur neam,
pe unic sfânt- pământ străbun…
Așa vă-ndeamnă Eminescu,
așa vă-ndeamnă Cantemir...
***
S-audă-n glas de clopot orbii-
un glas român de traco-daci,
pe locul lor din începuturi…;
voi: Decebal, Corvin, Mihai,
veniți să le striviți tăcerea,
așa vă-ndeamnă Eminescu...
Și-ajunși la Putna, lângă Ștefan,
veți ști și-acum ce-i de făcut...
***
Veniți, cât Ștefan e de strajă-n Putna,
la Basarabia și-ntreaga Bucovină,
așa vă-ndeamnă Eminescu…
De un neam cu voi, române-n viță,
române- preaiubite fiice,
la pieptul țării să le strângeți,
unite-n cuget, glie, limbă
și într-un românesc triumph..!

duminică, 14 iunie 2026

El, Eminescu, poem-autor Gheorghe Apetroae dlB., Sibiu

 


EL, EMINESCU
Gheorghe Apetroae dlB, Sibiu
Când pe harfele de unde
stele cad şi-n văl s-aprind
orgi selenice pe lucii-,
cu lumini de dor în nimb-,
fruntea- boltă peste veacuri
EL și-o înclină visător
să-şi revadă-n codri lacul,
strălucirea în izvor...
… pe azure văi de cuget,
din cer „Lira” o coboară,
El, Luceafăr al iubirii,
printre nuferi să răsară…
Cu Luna se plimbă-n trestii,
iar din cornu-i de argint
îşi desfată nemurirea,
dă tăcerii dor și gând…
Teii, încărcaţi de floare,
ning miresme de amor,
El... luceşte-n rostul lumii
spre trecut şi viitor…
Din grădini cu flori de aur,
îi culege Lunii crinii,
...El - ecoul între clipe… -
să-i păstreze-n Templul firii
candelabre de rubin...
- arc de cer e El,- lumina
celei mai pure lumini...-!
Gheorghe Apetroae dlB, Sibiu
”Depășirea trecerii”, Editura FIATLUX , București, 2000;
Revista „Foaia Poporului” - ASTRA, nr. 6, 1993

joi, 11 iunie 2026

TRATAT DESPRE FLUTURI -ZBORURI ÎN ABIS- z Autor: Gheorghe Apetroae dlB., Sibiu

 




 
TRATAT DESPRE FLUTURI -ZBORURI ÎN ABIS-   z

Autor: Gheorghe Apetroae dlB., Sibiu

***

Fluturi roșii, negri și albi,

pe psalmice elizee se pierd în dans

mici temple- negre călătoare-

își amintesc de început

și știu s-adoarmă-n maci,

să-mbujoreze cerul;

șirag de borangic- în paradis s-ating-…

***

fluturi albi, roșii și negri,

cu cerul razelor sirenice în aripi,

își sorb nectarul din corole

și se îmbălsămează-n crini;

pot să privească absolutul,

să-ncinereaze norul alaniu…,

gonind pe bolta plină de centaury…

***

fluturi negri, albi și roșii:

în brâie la văzduhul pur,

într-un décor cyanic lazuriu

trec în ninsori angelice, pe stei

cu soarele căzut din cer

și trecerea o depășesc

cu aripa, de stele frântă…

***

Fluturi roșii, negri și albi -

neînceputul clipelor iubiri-

culori pudrate-n amintiri

pe pleoapa ochilor albaștri-…

… fluturi albi, flurturi negri, fluturi roșii…!

 

Editura ADE-PRINT,Sibiu,Hermannstadt, 2007

 

 


marți, 9 iunie 2026

NSEMNE DE GRAŢIE- Autor:Gheorghe Apetroae dlB., Sibiu

 

 


ÎNSEMNE DE GRAŢIE

- poem prezentat în  colocviu „Diacronic-sincronic” București;Tema:COLOCVIU ETERN – George Anca – Ben Todică – Katya Kelaro – Magda Botez – Adelina Fleva –

Octavion Soviany – Cipariu Dan Mircea – Maria Timuc – Mihai Merticaru – Corina Dașoveanu – Gheorghe Apetroae – Mircea Trifu – Vișan Dragoș – Cristi Neacșu – Lora Levițchi -Colocviile de Marți -24 septembrie 2019, 5 pm-Anul XI nr. 7 (113)- Coordonator: Dr. George Anca

 

Autor:Gheorghe Apetroae dlB., Sibiu

***

Pe braţe astrofilii de cer travertin
îți porţi la infinit speranţele...
Șoaptele unor valuri reci- smaralde
ţi-s cuvintele stăruitoare de mag...!
***

Acum, îngerul tău e revoltat,
a răguşit în gornirile false de slavă…!

Eşti curtat de un stol de stafii

ce-ți gonesc în curcubeu neîntoarcerea...
***

De neînţelegerea iubirii, în iubire,
adevărul e marele neadevăr al ei
și în ale ei grații ai îmbătrânit,

Oferindu-I poeme și cinstind femeia ?!

***

Dar, ție, de sub greutatea stâncii
zeii îți încolţesc mereu și gem vegetali,
gem chinuiţi de simţirile tale

în petalele din mugurii boule–de-neige...


***

Spre perfecţiune, exersezi simetrii;
cu ritm iambic - tropare cardinale,
în calvar: geometrii furate din cer

dintr-un fulger vesperal!

***

În doliu, negre, emeralde şi castanii,
pline de adâncă memorie sunt
flăcările argilii:combustiile din tine-
materia ta veșnică în nepreț,

***
pe tronul ceresc ascunsă

sub un lințoliu de crisotil-cinabru…!

 

 

 

luni, 8 iunie 2026

ETOSUL MEU: BOROAIA-Autor: GHeorghe Apetroae, Sibiu

 

ETOSUL MEU: BOROAIA - BALADA LOCULUI ETERN

 

MOTTO>„Patria - locul, lumina şi vechimea neamului tău”-

o fereastră de dor la spiritul solar al lazurei Bucovine-.

 

Autor:  Gheorghe Apetroae dlB., Sibiu

*

Priveliști, de braţul chrisal al zorilor prinse,

farmec copilăriei: izvoare stelare- eritrine vise,

prin floarea fiinţei îți curg primenite

și veșnicia lor o asculţi:

-Te aleargă gătite: - Stânişoara în soare,

la vârful Pleșu în „Cerdac” și stropit pe zare;

Moişa, Râșca, Suha, munți răsfirați-răsfrânți la poale,

prin hora lor să treci, copil la Slătioare...!

*

Te strigă în susur, de-atunci, pârâul în munte, (p. Moişa),

de maluri prăbuşit în valuri de cristal

-la meandrele adânci și umbrite de sălcii

cu pletele despletite de undele repezi;

în freamătul lor grav arinii, cireşii şi mălinii

pe coasta re-nverzită şi lunca ta de flori,

la primăveri solare, te cheamă înapoi...!

*

Pe drumul vieții- al lumii fiinţei tale

bătrână, te-așteaptă casa-ntre livezi, ascunsă,

și azi să-ți râdă-n rod și încă în povară...;

izvorul rece-n fântână, grăbit pe uluce,

florile mamei- narcișii- însetați să-l soarbă...

Și plopii:-în brâu tremoli izvoru-nmătăsind,

iar cei piramidali, pe boltă măturând

tot cerul cu vârfurile lor în vânt

şi brazii drepți-înalți și prinși de cer,

în strajă pe alei, părinţii tăi plecați din lut,

îndrăgostiţi de zări...!

*

Pe lira soarelui tot cântă închipuite în tine:

colorate și senine, păsări, primăveri

inefabile- lumi din fragede vremi…,

când păstoreai crângul copil

cu stelele din cer, pe înflorite lunci

şi salutai din vad pădurile de brazi,

iar pe poteca adâncită-n munți,

repezită de stânci spre însoritele poieni,

în veri, te strecurai zburdalnic

cu ploile în fulgere de jasp și-n vreri,

prin pasul de joc al fraţilor tăi...!

*

De culmea Stânişoarei şi cerul Bucovinei

porţi sufletul-atârnat, de-atunci, fiorul...;

maternă Boroaia:- vis, de muze profețit

şi împlinit pe zare- cea mai frumoasă

și iubită floare, îţi înţelege dorul...!

Să îi asculți sfințenia în lut, chemarea,

azurul să i-l cânţi şi s-o admiri…,

mireasa noilor culori îţi râde de copil...!

..........................................................

La raiul tău,- Boroaia-, în brațele-i cu duh,

oricând revii, de ea înhăruit,

să-i frângi plaiul de cer şi să-ţi asculţi izvorul…!

 

Boroaia Sucevei, Suseni, 1963, text în recurență.