ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII
DESPRE NIHILISM ÎN NEÎNCEPUT ȘI CUPRINS
Autor: Gheorghe Apetroae
(dlB, Sibiu)
***
„Eşti, dar, un Gorgias, fără de scrupule…?
De Socrate hulit, adevărul îl porţi dar neprețuit
și fără sine, numai de teama preţuirii…!
Statornic și grav, de firea neființei răpit,
pe cheiul puterii, în trecere pe lângă Sfinx,
te plimbi, vestind adevărul în halucinaţiile lumii…!”
***
„Un nor dens aluniu de fluturi e mintea ta,
plutind demult fantoşă gravă în ireal,
atinsă de o unică fluorescenţă nocturnă...
În zbucium zboară, trece, de sine împinsă,
doar să-i admiri câştigul împlinirii târzii,
precum cel al lui Protagoras, în Totul împlinit:
un mercenar de sofisme grele e cuprinsul
ascuns în El, să-l porți spre Ne-nceput…!”
***
„Chiar şi sfârşitului tău, în clar, i-ai văzut
jocul pleoapei negre, culisând în cearcăn pe iris...
Și, dezvelind gândul tău de umbrele libere,
încerci lumina- laser al iubirii în iubirea
Nevăzutului… În el, să simţi tot Neînceputul-
pulsu-ți etern- astral, cu o sângerie măsură…!”
***
„Capul, maculat în crisal, ţi-e desgheocat
de necunoaşterea metafizică a acelora din urmă,
iar vindecarea de convingeri fizice-rebele,
ţi-e doar Cu-vântul zefir şi… te îmbălsămează
când, adiind în clipă, naşte din tine un sfânt…!
În munca ta prea liberă, eternă și neplătită:
Neînceputul în cuprins, pulsând, nu se-nsumă!
