ANOTIMP
vineri, 31 decembrie 2021
Literatura, Anotimp, Gheorghe APETROAE, Sibiu
joi, 2 decembrie 2021
Literatura; Lângă Labiș sub Crucea Talionului, Gheorghe APETROAE, Sibiu
LÂNGĂ LABIȘ SUB CRUCEA
TALIONULUI
86 de ani ar fi avut Nicolae
Labiș-n. la 02 decembrie 1935, astăzi, în 02 decembrie 2021, poetul magnific,
una dintre stelele cele mai mari ale galaxiei poeților români din toate
timpurile. De aceia, m-am gândit să-l memorăm, precum i se cuvine, cu poemul pe
care i l-am scris în anul 1988, la o revedere a plaiurilor Moldovei, a Boroaiei
și Moișei mele materne, nu departe de Poiana Mărului și de Mălinii poetului...
autor: Gheorghe
APETROAE, Sibiu
*
Era atunci, când El
împărățea pe codrii arși ai Suhei,
vorbind cu fagii
însetați din uscăciunea frunzei,
când în prelins,
izvoare clipoceau în adăparea ciutei
iar zările dansau cu
El un asfințit cu luminări în arce,
*
cu sfinxul enigmatic,
temător în cerul din fuiorul Parcei...
O stea trecea-n galop
pe ocoliș de munți, cu chip de căprioară
cu oglindire-i
siderală-n apa Suhei, ca să piară
de clonțul cel de fier
al pasării cu aripi reci, străpunsă...
*
De atunci, se tot încing
în limpezimi la creste focuri
din reci sudori cu iz
de vâsc şi mosc, din maldăre de cetini
și ciute-n cavalcade
trec pe-alama feţelor agreste
spre poala muntelui,
întoarse-n crug, în vânători ucise...
*
Îl vezi pe El, ca și
atunci, pe obârşie-nfrățit cu linxul,
cu brazii cei înalți
și retezați de vânturile în năluce,
cu fagii groși căzuți
și de țapini conduși înspre uluce,
tot suferind de
prăvălirrea-n irizări sub Taliana Cruce...
*
Pe-aceleași locuri- un
altar de cer, Orfeu, slujindu-l
tu steaua albatrosului
ucis, sibilică i-o porți și-i cânți
cu șuvoirile-n izvoare
purtate în beții stelare
l-amiezi caniculare,
satanice în duh, în inelări barbare…
*
Și mergi la locul
sfânt, al Lui, să îl urmezi sălbatic,
jelindu-i inima din
ne-nceput a ciutei, sub Talionul Crucii,
de-al pasării cu clonț
de fier străpunsă - un zbor fatal
al glonțului păgân
dintr-o paternă flămânzită pușcă...!
La Moișa, Boroaia -
Suceava, 20.08.1988
marți, 30 noiembrie 2021
Literatura; Mărturii- 1 Decembrie, Gheorghe APETROAE; Sibiu
MĂRTURII - 1 DECEMBRIE
joi, 4 noiembrie 2021
Poem-eseu. Plecarea prințului Crist din Chios, autor:Gheorghe APETROAE, Sibiu
PLECAREA PRINȚULUI CRIST DIN CHIOS
autor:
Gheorghe APETROAE, Sibiu
-Voi, raze
smulse din nemărginit
cu glas de
linişti, asteri vii căzute
ninsori rebele
peste orbul Sfinx,
lui Crist,
prin viață-i rătăcite,
de ce-i zoriți
spre moarte paşii...?
De
mare-ndrăgostit și-aprins,
sfârşitul lui
i-l vreți alai...?
- De ce-l
împresurați cu umbre,
mușcând din
Sine-i în risipă
cum viermii
cei hapsini din stârv...?
Din turnul
princiar îi stingeți
cuprinsul de
vâltori albastre?
Dorințe
adânci, trăiri, simţiri,
le vreți lui
Crist un naufragiu
sub negre
stânci andaluzite...?
- Să
nu-ntârzii, îi spune marea...
În Tirr doar
tu îi ești iubitul
și cerul ți-o
dansează-n valuri...!
-Tu poți s-o
lași...? De brațul mării,
cu ea să
pleci, cobori din turn!
- Să
nu-ntârzii dezgheţul Lunei..!
Un colier cu
fir de ametist te prinzi
la gâtul
diamantin al mării,
ca-n
flacări-valuri să-i topească
pe larg
zăpezile-andaluze...!
Cu visul ei
prin duhul serii
smulgi vălul
rece de pe frunte-i,
galera în
curând să-ți cearnă
cu briza pe- a
Egeei mare
cărări,
magneticei Genove...!
A-ți reveni,
te plimbă gândul
de braț
cu-adâncul din Cipangu
l-al pasărei
de noapte ţipăt
sinistru- ntr-un cuprins de uragane
pe-oceanul
răzvrătirii oarbe...!
- Grăbit, cu
marea pleci din Chios,
Genovei tale
să-i admiri coralul...
Cu caravela
vârfuită-n stambe
s-alergi pe
larg vrăjit de cerul portugal
și Madeirei să-i
îmbrățișezi oceanul...!
vineri, 15 octombrie 2021
ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII DUPĂ O RĂTĂCIRE... Autor: Gheorghe APETROAE, Sibiu
ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII
DUPĂ O RĂTĂCIRE...
Autor: Gheorghe
APETROAE, Sibiu
Ai revenit acum,
psalmodiind cântări
în nopţile de
linişti sub salcâmi...
Cu buzele emfatice
de aşteptări
ai sărutat pe cer
polară fruntea ei
de lut oliv al
rătăcirii tale...
Ca s-o primeşti în
raza ta de-atunci,
lung păru-i cris,
vâlvoi, învăluit
de nori de
dezmerdări: platonice-aurori,
l-ai răsfirat în
văluri de brocart
pe nesfârşite -
înspumate ape...
Cu-n tâlc, din vis
ea ţi-a zâmbit,
să o dezbraci de
gândurile rele,
în ea să-ți uiţi
şi-n ea să-nveţi să înfloreşti
un crin sălbatic,
sângerând pe seară
cu ne-nceputul,
diafanul astru...!
În oase drepte-a
rătăci sihastru
şi-n lanul plin de
maci albaştri,
de cercul crucii,
umbra răstignind,
cu aripile de
lumini, înmătăsind,
pe pajiştea lazură,
plaiu-n alabastru...
De braţul flăcării
milerice purtat
înnveți și-acum
cum să iubeşti şi s-aromezi
în
pâine, miezul zilei mai carnal,
cum să îți
smulgi, în zborul grav de fluturi trişti,
din egiria razei
tale alte raze...
De cercul sângelui
făcut scăpat,
a rătăci și-a evada
din nepăsarea clipei,
te lupţi s-ajungi la
straja altor zori-
înger pastor al
turnului căzut
ecou al câte sunt şi
încă ne-mplinite...!
Să-ţi uiţi de
cât ai fost iubit,
iubit de zei, de
vânt, de îngeri şi de flori,
de suflete în sine
păgâne și preasfinte,
de ne-nceputul de
culori – balsam
al vrerilor adânci,
prin tine rătăcite...
Iar când ce-a fost
și este nu insuflă preț,
la locul tău din
rătăciri revii și-ți cânți
ca să slobozi din
galaxii, din cerul tău adânc,
lumina zilei cele
lungi: un ne-nceput
în vidul celor ce
petrec cu un extins eter...
luni, 4 octombrie 2021
LITERATURA, SUB CRUCEA TALIONULUI, autor: GHEORGHE APETROAE, SIBIU
O radiografie
excepțională realizată de Alex ȘTEFĂNESCU unei perioade scurte și dense din
viața poetului Nicolae LABIȘ, cel care ne spunea în unul dintre poemele sale
contrariul celor spuse de critic, în versuri pe care le parafrazez: „ Trăim în
miezul unui ev aprins/ să dăm a însuflețirii noastre vamă./ cei ce nu ard
dezlănțuiți ca noi/ în flăcările noastre se destramă...”. Personal l-am admirat
pe Labiș, pentru strălucirea câtorva poeme și nu întâmplător i-am închinat
confratelui moldovean poemul pe care îl relev în continuare:
LÂNGĂ LABIȘ
SUB CRUCEA TALIONULUI
autor:
Gheorghe APETROAE
Atunci când El împărățea pe codrii arși ai Suhei,
vorbind cu
fagii însetați din uscăciunea frunzei,
când în
prelins, izvoarele curgeau în adăparea ciutei,
dansau cu El și-n
susur zările sub luminări în arce
și-o stea-n
galop pe ocoliș de munți, cu chip de căprioară,
cu
oglindirea-n clipocirea de izvoare, ca să piară
de clonțul cel
de fier al pasării cu aripi reci străpunsă,
și sfinxul
temător în cerul din fuiorul Parcei...
De atunci, se
tot încing în limpezimi la creste focuri
din reci
sudori cu iz de vâsc şi mosc, din maldăre de cetini
și ciute-n
cavalcade trec pe-alama feţelor agreste...
Îl vezi pe El,
ca și atunci, pe obârşie-nfrățit cu linxul,
cu brazii cei
înalți și retezați de vânturile în năluce,
cu fagii groși
căzuți și de țapini conduși înspre uluce,
tot suferind
de prăvălirea lor în irizări sub CRUCE,
spre poala
muntelui întoarsă-n crug, la vânătoarea ciutei...
Pe-aceleași
locuri- un altar de cer, Orfeu, slujindu-l
tu steaua
albatrosului ucis, sibilică i-o porți și-i cânți
cu șuvoirile-n
izvoare purtate în beții astrale
l-amiezi
caniculare, satanice în duh, în inelări barbare…
Și mergi la
locul sfânt, al Lui, să îl urmezi sălbatic,
jelindu-i
inima de ne-nceput a ciutei, sub Talionul Crucii,
de-al pasării
cu clonț de fier străpunsă- un zbor fatal
al glonțului
păgân dintr-o paternă și flămândă pușcă...!
Moișa, Boroaia
- Suceava, 20.08.1988
sâmbătă, 11 septembrie 2021
LITERATURA. ROMÂNUL PATRIOT AVRAM IANCU, autor GHeorghe APETROAE; Sibiu
ROMÂNUL ARDELEAN PATRIOT AVRAM IANCU