Literatura, Prologurile lui Vasile Anton Ieeanu,...G.A.S.

    <Studiile  liminare> ale lui Vasile Anton Ieșeanu

                               Gheorghe Apetroae Sibiu

   Este impresionant interesul domnului Vasile Anton Ieșeanu pentru readucerea într-un prim plan a  personalităților literaturii românești , pe care acesta le relevă competent la rubrica  <studii liminare>, rubrică pe care a deschis-o pe Rețeaua literară. Mă bucură abordarea personalității  poetului ,prozatorului și eseistului Virgil Carianopol, un mare suflet de român, cel care prin construcții poetice de lirică nostalgică neoclasică și tradiționalistă și prin idealurile sale avangardist simbolistice, de negare a clasicismului, ne-a lăsat un adevărat tezaur spiritual de cuvinte, excelând cu cele mai pline de substanță, cuprinse în volumul  < Scară la cer  >  și care marchează apogeul creației sale. Iată un scriitor, pe care Vasile Anton Ieșeanu, observ, încercă să-l scoată din uitare și să-l expună, ca una din personalitățile poetice  perene ale literaturii române.

 Dar tot atât de mult mă încântă și actualizarea memoriei scriitorului Camil Petrescu, o personalitate în mișcarea intelectuală interbelică.  Avându-l ca cel mai bun prieten, pe Mihail Sebastian și  ca model politic și intellectual pe N.D.Cocea și revista acestuia,< Rampa>, Camil Petrescu  va persevera într-un demers exponențial pe tărâmul literaturii interbelice și postbelice românești. Prin genomul său sensibil și laborious literar,  acesta  va  excela  prin poezii înserate în mai multe volume, prin pubilicistică politică și culturală, cronici literare, ediții de ziare și  reviste , o laborioasă dramaturgie: piese și scenarii de teatru  , numeroase traduceri și colaborări la diferite reviste literare. El se va identifica,  pe tărâmul literar, în principal, prin  romanul <Ultima noapte de dragoste, întâia  noapte de război>, roman modern care reușește tratamentul dublei drame, cea personală și cea a camaraderiei, a acelor luptând alături de el, modelul Ștefan Gheorghidiu, dar mai ales prin  <Patul lui Procust>,roman simbolizând lupta , de multeori pierdută, cazul Ladima, pentru ieșirea din mitul tiparelor existențiale procustiene, din cadrele / tipar, numai prin exercițiul uitării… Pe Camil Petrescu trebuie să-l recunoaștem și un mare gânditor. Luându-și licența în Istoria filosofiei și declarându-se discipolul lui  P.P. Negulescu, apoi doctoratul, cu teza  <Modalitatea estetică a teatrului>,filosoful  se va desfășura  pe palierul studiilor neokantiene și fenomenologice, idealismului rațional hegelian, reușind prin tratatul său cu valențe de raționalitate, una dintre cele mai moderne epistemologii  nonmetafizice, după Spinosa,Lessing  și Husserl, asupra  fenomenologiei substanței- câmp , al materiei  conforme și noumenice ~ absolut infinită~ ,continue și discontinue, cu atributul esențial categorial cuantic al mișcării libere și eterne în universalitatea cosmică. De aceea , Camil Petrescu , cum și Virgil Carianopol merită actualizați, iar exercițiul  lui  Vasile Anton Ieșeanu,se pare confrate de breaslă (militară) cu cele două mari personalități ale culturii noastre,  este meritoriu și lăudabil...   Gheorghe Apetroae Sibiu