LITERATURA, SUMAR
BIOGRAFIC: ANATOL E. BAKONSKI (1925-1977).
Anatol E. Baconski -
poet, eseist, prozator, publicist şi
traducător- de orientare literară neoexpresionistă . S-a născut la Hotin, în comuna Cofa, la 16 iunie 1925 .
Urmează liceul la Chişinău şi la Râmnicu
Vâlcea, iar cursurile Facultăţii de Drept, la Universitatea din Cluj-Napoca.
Debut literar, cu poezie, la Cluj, în
ziarul “Tribuna nouă”, în anul 1950. A
fost redactorul şef al revistei “ Almanahul literar”, devenită ”Steaua”, poezia
sa, apropiindu-se , în această perioadă, de poetica realismului socialist... La
Congresul scriitorilor, din 1956, respinge ideile dogmatice ale
proletcultiştilor, iar scrierile sale iau o orientare modernist europeană. Ne
situăm în orizontul deschis al poetului
dezinvolt, dispus la refuzul oricărui
canon şi la desuietudine şi la violarea dogmelor rigide în creaţie, fie şi
suprarealiste, într-o ofensivă antimetaforică, unde “ transpare amestecul de
ritualitate enigmatică şi senzualitate sublimată, de sensibilitate profundă şi
expresia ei cvasi- preţioasă,
filigranată”( Mircea Braga,Prefaţă la “Fluxul memoriei”... A tradus din lirica
universală, din Salvadore Quasimodo, Carl Sandburg, Arthur Lundkvist şi este
autorul volumului de traduceri “Panorama poeziei universale”, 1972... Poezia lui
Anatol E. Baconski este cuprinsă în cele 8 volume antume, întitulate: Copiii
din Valea Arieşului, 1951; Cântece de zi şi de noapte, 1954; Două poeme, 1956;
Fluxul memoriei, 1957; Dincolo de iarnă, 1957; Imn către zorii de Zi, 1962;
Fiul risipitor, 1964; Cadavre în vid, 1969 , o carte a orizontului meschin şi
al suferinţei şi într-un volum postum,
moralizator, intitulat “Corabia lui Sebastian”,considerat un jurnal al peregrinărilor dezinvolte, dar şi agonice, în
mirajul existenţial- poetic.... Mai interesant , dintre volumele sale de
poezie, pare a fi volumul retrospectiv, antologic, intitulat ”Fluxul memoriei”,
1967.., din care voi reda părţi din poemul “Drumuri în vânt”,: “ // Drumuri , văd drumuri în vânt/ .../ încrucişându-se-n
câmp, alergându-se..../veşnic în vânt gâturi lungi de cocor cenuşiu / şi de
palid flamingo - reţele, reţele se - ntind,/.../ le-am urmat totdeauna cu
patimă oarbă /.../ adesea fără să ştiu unde duc- / .../ viaţa mea toată n-a fost / decât o răscruce de drumuri şi
creştetul meu / n-a purtat niciodată alt nimb / decât orizontul / câteodată pe
vreme de vânt, mă gândesc / că nenumăratele drumuri pe care-am umblat / se vor
întoarce-ntr-o noapte la mine / sugrumându-mă , ca pe Laokoon şerpii- / poate
că-aş merita o asemenea soartă / de vreme ce paşilor mei le-a fost dragă /
eterna derivă /...// , aici vântul , o metaforă, căpătă o valoare simbolistică...
De reţinut este şi caracterizarea realizată de Eugen Simion, cu privire la personalitatea literară a lui A. E. Bakonski, şi
pe care o voi reda , parţial, în
continuare: “ În viaţa literară postbelică , agitată şi pestriţă, Bakonski
părea un aristrocrat manierat şi rece , având în gesturile lui studiate un aer
de nobleţe recent căpătată. Chipul avea
o frumuseţe romantică, iar eleganţa lui vestimentară devenise celebră. Prelungea , într-o epocă proletariană,
felul, specific secolului trecut, de a fi poet: unea în comportamentul lui
neobişnuit extravaganţa unui dandy cu melancholia profundă a unui artist de tip
nervalian” Poetul este un estet al melancoliei, iar identificarea sa e
subterană , evidentă în eluviul osmozei
pe palierul veşnicei frământări, agitări, şi chiar în ritmul hidrodinamic al
valurilor( Elegia I)... Îi semnifică
starea de nelinişte poemul său, intitulat “Sonet negru”, din
ciclul “Cadavre în vid”, şi pe care încercăm să-l redăm, în continuare: “// Ce
să vă caut, ce să vă mai cânt?/ Somnul pustiu, pădure străvrzie,/ nopţíle ard, şi fiecare zi e / o ţară
unde nu-mi găsesc mormânt, // Pe ochiul mare pleoapa mea târzie / coboară-ntunecată.
Nimbul sfânt / al stelei celei mari declină-n vânt. / fantome-nsângerate-ncep
să-nvie.// Singur rămas visezi printer făclii / cai negri, câmpuri moarte,
umbre vii, / şi nu mai eşti în stare să le numeri.../ Şi capete , tăiate
odinioară, / se-ntorc de undeva ca o povară / ce ţi-a fost dat s-o porţi mereu
pe umeri.// .. Ca prozator, se
evidentiază prin direcţia estetizant- barocă, reflexivă, individualizată prin
localizarea genuină a floului spiritual
osianic, evident în antologia de povestiri antumă, 1967, intitulată “ Echinoxul
nebunilor şi alte povestiri” şi în
“Scrieri”, ediţie postumă, 1990, în
romanul “ Biserica Neagră”... Ca eseist
şi publicist, se remarcă prin comentarii de literatură universală contemporană,
expuse în: “Colocviul critic, 1957; “Meridiane”. Pagini despre literatură universală
contemporană”, 1965 şi în “Remembăr”,vol.I-II, 1968... Stilistica sa, evident
expresionistă în discurs, exprimă sensibilitate, iar din punct de vedere a
structurii metaforice, este imaginativă, evidentă prin cultivarea genurilor
rafinate (pastelul) şi prin tonalităţile delicate. Erotica discursului
elegiac este, în acelaş timp,
existenţial- meditativă, densă şi entropic manifestă, spectacular- grotescă,
percutantă prin sindinamica succesiunii de măşti, în poezia pamfletară... Este
distins , pentru recunoaşterea facturii axiologice a creaţiilor sale literare
şi literal-epistemologice, ca aport la literatura română contemporană, cu
Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1969,1972). Decedează în Bucureşti,
in timpul cutremurului catastrofal din 4 martie, 1977 ,
aflându-se in vizită, împreună cu
scriitorul, criticul şi istoricul
literar Mihai Gafița şi cu soţiile lor, la poeta
Veronica Porumbacu si soţul acesteia, criticul Mihai Petroveanu...
Gheorghe Apetroae-Sibiu
BIBLIOGRAFIE:
- Baconscki,A.,E.,Fluxul
memoriei,Ed. Minerva, Bucureşti,1987, Ediţie îngrijită, prefaţă şi cronologie
de M.Braga;- Baconsky, Anatol, Wikipendia, encyclopedia liberă, 2014;
- Bucşa Ion, Capotă, Teodor, Cinezan, Vladimir ş.a. , Literatua Română, Crestomaţie de critică şi Istorie Literară, Editura Dacia Cluj-Napoca, 1983;
- Braga, Mircea, Istoria literară ca pretext, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982;
- Apetroae, Gheorghe , Despre Mircea Ivănescu, “Radical”, nr.1212, anul 1994;
- Gafiţa, Mihai, referate.com, M. Gafiţa, biografia, 2014.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu