Literatura, Filosofia din cuvânt, Gheorghe Apetroae, Sibiu

FILOSOFIA DIN CUVÂNT
Gheorghe Apetroae Sibiu



În lumea–n care-mpărăţeai
şi n-au pătruns atunci
nici zeii cerului cu semnele
milericii lumini,
un verde încâlcit, ţipând
în albăstrimi,
îţi defăimează-nmiresmat
de flori, culcuşul

în cuvântul tău , acum...


frumos - virgin atunci,
vestind în fire-ţi marile simţiri,
vulcanice trăiri,
azi nu mai e decât
un pat de frunze ruginii
pălite-n adieri de o şoptire
tremurândă!…



Zbârcirile olive-n carnalit,
nu ţi le-arată, feţii,
deşi ţi-i timpu-n firea lui
mai volatil, de ieri...
profitul tău e-n schimb,
un rest de cheltuit
pe vis, pe cer, pe stele
şi pe alte multe vreri!…



E mult nimic în tot,
în ce - ai turnat în jur:
ţărânei- bronzul , să i-l vezi,
şi să o crezi
statuia marmoree-
a sinelui în marele lazur !..



Cu ploile prea lungi şi reci,
prea des o speli acum
şi arderea i-o stingi ,
tot focul să i-l pierzi!…

Te joci desculţ pe cer,
prea lesne- acum, străinule !...


şi-n rodul copt în travertin
pe vatra altei veri
ai zâmbetul tot proaspăt -
cu  balsam de crini,
iar gândul tot mai desfrânat,
barbar în alt cuvânt !…



că  treci mereu de braţ
cu stelele pe lunci,
dezgheţi bulboana cerului,
ca să-ţi cobori
în râul gândului căinţa,
păcatele în raze să le speli!…



Te-ncercuiesc năluci, cu ele
să te urci, să treci
pe valuri de un alt cuvânt,
cu paza lor  petreci…
să te împaci cu  ce-ai iubit,
tu- semnele din norul cel ascuns
în nou linţoliu de stibin,
mai lesne descifrezi !…