CÂNTUL
ABISULUI FĂRĂ SENS, CU SENS
Autor: Gheorghe Apetroae dlB,Sibiu.
*
M-ai surprins demiurgule prin Cosmosul Tău,
cel în Tine, pe mine, în lupta nedreaptă
cu Tine- cel în nemurire, pe văile spre Haos,
rodosii- chihlimbare,rozasii și cyanice…;
cu Tine războinicule,cel sigur de victorie,
învățându-mă mereu căderea în Tine…,
pe Toate, deodată și pe rând, ți le știu…
*
M-ai sueprins în lupta cu timpul Tău, al meu,
fără sens, cu sens în rostul meu de griji-
stropii mei de idei și picurii de putere,
iubirea pentru selene, luceferi și stele…;
- cu razele astrelor tale din Unica sferă,
pe care le frâng în plăceri, în cădere
și le preschimb sensul cu rostul tăcerii…
*
Ești în UNUL,cu mine în dimensiunile Tale:
- sunt în Toate ale tale, pe Câmpiile Elisee;
- în iubirea nesfârșită a ninsorilor de stele;
- în sonanța duhului nevinovat al stâncilor
și în sângele neîntinat
al sufletului scurs
în torenții adânci de pe buzele cerului…
Toate-s înălțimile tale și ți le cant, de atunci…,
*
De când zorile le tot ningi azurii și astrofilii,
și îți fac plecăciuni să mi le dăruiești plăceri,
voluptatea-ți cu privirea de azur și corindon…
Știu că îți port chipul cu prețul neștiut
al luminii și hematicelor umbre în adâncul
adamit al fețelor sferei Tale- celeste…,
tot în caderi din pretutindeni și din oricând…
*
Unul, Același, Tu, ești Tu, în Totul Tău
în glia mea și pe largurile mărilor smaralde...
De aceea, îți spun: în lupta nedreaptă cu Tine
Toate în imanența revelațiilor Demiurgice,
Începutul, Prezentul și Ne-începutul,
prinse de osia Ta- magneticul absolut-le tot tragi
și le plimbi fără sens, cu sens, prin genuni…!
