LITERATURA, volumul „ FULGERÂND TĂCEREA”,ciclul
„TEMPLE ÎN ZORI”, Gheorghe
Apetroae Sibiu
DOR DE VEŞNICII
Azurul boraciu
l-ai acoperit cu roze -
ziua ta cu vălul
lor de sărutări,
iar în munţi, pe
liniştea serilor,
cu Chaterton
şi cu muzele lui
ai învăţat
să cânţi alături
de izvoare,
cu multă iubire,
lui Thetys,
arzând în inimă-i
necuprinsul:
sângele neînceput
în recif-
era cuvântul
sfinţit cu armonii:
sonanţele fericirii…
.
Furtunile de atunci le-ai alungat,
destrămându-le: timp
al tău
pe albastra celestină pădure ;
pe Soare l-ai
dezbrăcat de început
ca pe un copil,
uşor,
de privirea-i de corindon,
învelindu-l în
linţoliul tău de... neguri…
Ai strâns în braţe mereu lazurul
dar şi mijlocul
cerului axiniu
din nopţi cu
evantaie selene...
în plutirea
stelelor
ai vibrat sideral,
arzând în adânc...,
şi uşurinţa în
zbor ai luat-o
de la păsările cu
aripi de flăcări…
Tu, nicicând
nu ai
abătut naiadele -
surori ale tale-,
de la izvodiri:
pâraiele repezi,
în jasp şi crisoberil,
le-ai condus în cântecul
lor printre stânci
şi le-ai slobozit
fulgerate de cer:
un dor aprins de veşnicii -
noi melodii pe portative de stele….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu