ALT ADEVĂR DIN REST
Gheorghe Apetroae, Sibiu
Adâncul cerului și acum
întors în el îl priveşti,
cum atunci,în cristalul izvorului
cu resturi diamantine - stele reci
căzute în luptă, în extaz
din tine, înflăcărate
de prezența umbrei tale
crescută pe zâmbetul Lunei
mereu în veşmântul turcoaz:
o lebedă jună fecundă de ieri,
valsând pătimaşă adevărul
pe unde stropite cu topazul
dedus din ale sferelor tăceri ...
Impulsul materiei îți sta extins
în zeul ce ştia doar să-și coboare
din tronul permanenţei
umbra hiacintă lângă tine,
în fluxul trecerii tale ascuns…
Acum, lumina șiroind albastru,
căzută chiar pe ritmul ei
de pe spinarea bolții în turmalin,
zace sub geana adâncului…
cu începutul dezbrăcat de neînceput
petreci și acum rămas doar
flăcăra, să-i înteţeşti glasul,
să poți vorbi despre nemurire
și despre arderea cu rest...
de atunci asculți în ochrul serii
cântecul cuantei vagaboande
ce-și plânge nepăsarea, unduind
lacrimile pe recele tău umăr,
misterul morţii, să poți să-l dezlegi…
de marile nelinişti să-ţi aminteşti,
de gema cristal: amorul stelar
poposit la sfârşitul copilăriei
și bălăcit, de atunci, în clipele
trecerii tale în depășire …
cu dorinţe reci reaprinzi și acum fecioare,
primind din limpezimea bulboanei
adevărul fluid, să-l renegi:
arşiţele altor veri, le sporești în izvoare…!
G.A.S.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu