Literatura: EL, EMINESCU, Gheorghe Apetroae (G.A.)

Literatura:

EL, EMINESCU

Gheorghe Apetroae (G.A.)

Când pe harfele de unde
stele cad şi se aprind
orgi selenice pe lucii,
valuri risipte-n grind,

fruntea- boltă peste veacuri
El o-nclină visător,
să-şi revadă-n codri lacul,
strălucirea în izvor...

Pe azure văi de cuget
cu ochi negri lin coboară
El, Luceafăr al iubirii,
printre nuferi să răsară…

Din grădinile de aur
îi culege Lunei crini,
să-i păstreze-n templul firii
candelabre de rubin...

Și cu ea se plimbă-n trestii,
iar din cornu-i de argint
îşi desfată nemurirea,
dă tăcerii dor şi gând!

Teii, încărcaţi de floare,
ning miresme de amor,
El luceşte-n rostul lumii
spre trecut şi viitor…

... El, ecoul între clipe:
arc de cer în El - lumina
celei mai pure lumini -
stea în duh netrecătoare!

Gheorghe Apetroae, Sibiu
Din volumul ”Depășirea trecerii”, Editura FIATLUX, București, 2000;
Revista „Foaia Poporului” - ASTRA, nr. 6, ianuarie, 1993