DESTIN, Gheorghe Apetroae, Sibiu

DIN GLASUL SFÂNT AL BUCOVINEI
Gheorghe Apetroae Dela Boroaia 

*

Din locuri sfinte, neştiute până ieri,
sub cerul în lazur- de obârşie-n tăceri,
lungi nouri andaluzi, ce-ți plouă amintiri,
te poartă-n nord pe-angelice cărari...

*

Iar locuri, ale tale dragi, mirificul senin
cu straja ce-ai lăsat-o la propria zidire-
izvod de cântec slobod și de flăcări vii-
curg în magnetic ritm și-ți înfloresc destinul...

*

Dar, cum poți a scapa de-a ta copilărie,
de care te-a însângerat cu-nhăruit cuvânt,
în ea, cu retrăiri, obsesii și-amintiri
cu care te colindă fantasma despărțirii...?!

*

Că tu, copil, ştiut de toţi un răsfățat, de-atunci
cu dor mărturisit, efebul libertăţii,
în rang de zeu, îți sorbi duhul din lunci
și din lazur destinul, urci scările vieţii...

*

Azi, adoptat al umbrei unui timp vărsat,
decis de-a luneca pe cercul firii,
mai înţelegi ușor ecoul neliniștii din zi
din glasul sfânt al Bucovinei!

CUM POȚI UITA DE UNDE VII?

Gheorghe Apetroae Dela Boroaia 

*

Cum poţi ca să uiți de unde lesne vii
cu stela ta din galaxia locului aprinsă
pe urma unui cer, de patimă cuprins,
tu, magul Crist vestind neînceputuri...?!

*

Da! Ai fost sortit să fii robit de locuri
cu dor aprins de ele și cuprins de graţii
să pleci din locul tău dintru-nceput, acum
între visări şi triste contemplaţii...!

*

Aici, tu simţi că ți-ai găsit și-un rost
din stânci crescut, îți porți aici destinul,
un adoptat de-Ardeal, aprins de gânduri:
substanță din străbune fluorine câmpuri!..

*

Azi, rege-al serii tale și orbit de griji
duh al luminii, răzvrătit cu-apusul,
te-mbălsămezi cu trecerea prin sine,
la grele întrebări, a le găsi răspunsuri...

*

..cum poţi ca să uiți de unde lesne vii

.în agățări glicine cu sufletu-n trezii,
chemărilor în ieri, le mai colinzi adâncul...!
Sibiu, 1983