DE ATUNCI - EVER SINCE
Autor: Gheorghe Apetroae dlb*
Efebul, în transa sevei din pauzele alburne
ascultai, atunci, cum susură arhetipal izvoarele
pe povarnișul adânc al căutarii, cum sângeră
prin fiecare rază tăcerea în cântecele astrelor…!
*
De atunci, gravitezi în sine stelele pe lunci
și le păstorești în portocaliul de sânziene,
iar gândul serafic îl cochetez cu certarețul Eol,
în anemone, în zambile, roze și crini ...!
*
De atunci, batjocorești cugetul adânc al stâncilor
prăbușite în pârâul pe care tot l-ai scurs din vise
în stihuri cu ritm meandric, din susur cioplite,
stropindu-le cu amintirile ploilor din aprilie...!
*
De atunci, asculți simfoniile albe ale zefirului
în adieri cu melodica uverturii despre Neînceput,
în bemolii gravi ai cerului, pe care i-ai îngropat
alături de trilul ciocârliei, împreună cu primăverile...!
*
Și tot mai dezgropi, de atunci, cu grindina verii
de sub albaștrii trandafiri rămași în sine înfloriți
în copilaria simbolurilor și în cei adormiți...!
*
De atunci, te iubești cu obiceiurile și aberațiile…
Și te bucuri de timpul- himeră, de tine fară habar,
de atunci!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu