EL,
EMINESCU
                (15 ianuarie 1850 – 15 iunie
1889)
              
Autorul poemului: Gheorghe Apetroae dlB
Poem comentat de criticul literar Rodica Danu, în volumul„Eminescu, 2023”
               
*
                  Când
pe harfele de unde
                  stele
cad şi se aprind
                  orgi
selenice pe lucii,
                  valuri
risipte-n grind,
                  *
                  fruntea
- boltă peste veacuri-,
                  El
și-o-nclină visător,
                  să-şi
revadă-n codrii Lacul,
                  strălucirea
în izvor...!
                  *
         
        Pe azure văi de cuget
                  cu
ochi negri lin(i) coboară
                  El,
Luceafăr al iubirii,
                  printre
nuferi să răsară…!
                  *
                   Cu Luna
se plimbă-n trestii,
                  iar
din cornu-i de argint
                  îşi
desfată nemurirea,
                  dă
tăcerii dor şi gând...!
                  *
                  Teii,
încărcaţi de floare,
                  ning
miresme de amor,
                  El
luceşte cu tot cerul
                   spre
trecut şi viitor…!
                
    *                 
                     
   
                  Din
grădini cu flori de astre
                  îi
culege Lunii crinii,
                  să-i
păstreze-n templul firii
                  candelabre
de rubin...!
                 *
                   ...
El, ecoul între clipe-
                  stea
cu duh prin galaxii-,
                  arc
de cer în El - lumina
                  celei
mai pure lumini-...!
·       Din
volumul Gheorghe Apetroae, ”Depășirea trecerii”, Editura FIATLUX,  București, anul 2000
·                  .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu