EL,
EMINESCU
(15 ianuarie 1850 – 15 iunie
1889)
Autorul poemului: Gheorghe Apetroae dlB
Poem comentat de criticul literar Rodica Danu, în volumul„Eminescu, 2023”
*
Când
pe harfele de unde
stele
cad şi se aprind
orgi
selenice pe lucii,
valuri
risipte-n grind,
*
fruntea
- boltă peste veacuri-,
El
și-o-nclină visător,
să-şi
revadă-n codrii Lacul,
strălucirea
în izvor...!
*
Pe azure văi de cuget
cu
ochi negri lin(i) coboară
El,
Luceafăr al iubirii,
printre
nuferi să răsară…!
*
Cu Luna
se plimbă-n trestii,
iar
din cornu-i de argint
îşi
desfată nemurirea,
dă
tăcerii dor şi gând...!
*
Teii,
încărcaţi de floare,
ning
miresme de amor,
El
luceşte cu tot cerul
spre
trecut şi viitor…!
*
Din
grădini cu flori de astre
îi
culege Lunii crinii,
să-i
păstreze-n templul firii
candelabre
de rubin...!
*
...
El, ecoul între clipe-
stea
cu duh prin galaxii-,
arc
de cer în El - lumina
celei
mai pure lumini-...!
· Din
volumul Gheorghe Apetroae, ”Depășirea trecerii”, Editura FIATLUX, București, anul 2000
· .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu