PATRIOTUL ROMÂN- ARDELEAN AVRAM IANCUL
Notă biografică și poem, de Gheorghe Apetroae dlB
AVRAM IANCUL este o personalitate europeană, de naționalitate română, cu cetățenie austriacă și religie ortodoxă, care s-a născut în anul 1824 în Munții Apuseni, la Vidra de Sus, în satul de reședință al comunei, azi, cu același nume, „Avram Iancul”, din Transilvania, județul Alba, într-o familie de țărani de moți înstăriți.
Cel dintâi strămoș cunoscut al lui Avram Iancul a fost Gheorghe Iancu, bunic, preot ortodox în satul Vidra de Sus, participant la răscoala lui Horea, el, Gheorghe Iancu, decedat înainte de 1812, fiind fratele lui HOREA și al lui Alisandru- tatăl viitorului erou pașoptist român Avram IANCUL.
Avram IANCUL a urmat primul an de scoală la Vidra şi Câmpeni, iar restul claselor elementare la Abrud, gimnaziul inferior la Zlatna, iar cursul superior şi Facultatea de Drept la Cluj. A terminat cursurile Facultății de Drept, în anul 1845, cu eminență și s-a pregătit în meseria de avocat, a cărei atestare a primit-o în anul 1848. A fost un avocat transilvănean recunoscut și un revoluționar român pașoptist. În preajma izbucnirii revoluţiei de la 1848, făcea parte din elita intelectulităţii românesti transilvănene, din segmentul social român, evident, care lupta pentru emanciparea socială şi naţională a românilor din întreaga Transilvanie. Iubirea sa faţă de neam şi ţară, îl fac să-şi exprime dezacordul fată de moţiunea votată la 15 martie 1848, la Budapesta, care era potrivnică poporului român majoritar din Transilvania şi care prevedea unirea forţată a acestei provincii dacice, Transilvania, cu Ungaria.
Militant pentru desfiinţarea iobăgiei din Transilvania şi pentru respectarea libertăţilor naţionale ale românilor s-a implicat în activitatea politică revoliționară și militară în anii 1848-1849 și a jucat un rol important în Revoluția de la 1848 din Transilvania.
Avram Iancul a fost unul dintre initiatorii şi organizatorii Adunărilor românilor, de la Blaj, din 30 aprilie, 15 – 17 mai şi 15 – 23 septembrie 1848 și conducătorul de fapt al Țării Moților, în anul 1849. El a comandat cu succes armata românilor transilvăneni, în alianță cu armata austriacă, împotriva trupelor revoluționare ungare aflate sub conducerea lui Lajos Kossuth. În vara anului 1849, armata maghiară este înfrântă de armatele țariste și habsburgice, iar cea a lui Avram Iancu este nevoită să depună armele. Pentru activitatea sa revoluționară, antiimperială și de emancipare națională, este judecat și întemnițat timp de 3 ani.
A decedat la 10 septembrie 1872, la Baia de Criș, Hunedoara, România și a fost îngropat în cimitirul de la Țebea, potrivit dorinței sale, lângă gorunul lui Horea, gorun care îl străjuiește și astăzi, dar fără a fi străjuit și de o statuie impozantă, pe măsura valorii sale naționale.
În urma uneia dintre numeroasele manifestări culturale ale ASTREI rediviva, care a avut loc la Țebea și la care am participat, cu calitatea de inițiator, de membru activ și unul dintre fondatorii Asociațiunii ASTRA, la manifestarea cultural-patriotică desfășurată de Asociațiune pe locul unde tribunul Avram Iancul odihnește sub gorunul bătrân al lui Horea, străjuit de tunul libertății românilor din Transilvania Română, într-o permanentă veghe la neam și la țară.
Sub impresia acestui eveniment cultural de o anvergură națională și impresionat de marele său spirit patriotic, am încercat să-l imortalizez pe acest mare și nobil patriot român, Avram Iancul, în următorul poem, intitulat:
”DORUL DE IANCUL”
autor: Gheorghe APETROAE dlB.
*
De dor de Iancul- craiul lor,
răsar iarăși, la Ţebea moţii!
Îşi leapădă calvarul
şi-l freamătă-n gorun,
să le coboare magul,
în retrezire, cerul
cu Vidra în cunună
şi Apusenii brâu…!
*
Sfânt, mag al libertăţii
şi soarele dreptăţii,
se-nalţă printre astre,
mai falnic, mai august…!
Dureri, la moții lui să curme,
El se revarsă-n zorii
împărtăşiţi cu Horea,
sub roata altei lumi…!
*
Furtuni, iarăși să le înfrunte,
El se-mpleteşte-n ramul
gorunului din Ţebea,
cu freamătul român...!
La Ţebea-nalt gorunul,
le stăruie pe veci zenitul...!
O mamă-sfântă, ROMÂNIA,
i-a botezat, români, şi-n Jii...!
*
Din Mureş, moților cuvântă,
din Arieş, le cântă
pe undele soboare
de harfe îngereşti…!
Că-s ocrotiţi de Thetis,
stă-n mărturie Crişul
cu malul drept în Tisa
şi malul stâng în Nistrul...!
*
În templul Judecăţii,
din tronul dreptei legi,
le porunceşte Iancul,
îi vredniceşte sfântul,
să-şi neclintească locul,
și, împlinindu-i gândul,
pe Apuseni, pe Alba,
va străluci Crai Nou…!
*
Cu El, în legământ, serafici,
pe drumul sfânt al Vidrei,
îi însoţeşte Iancul
în munți, în cer şi-n fii…!
Să le aline, de El dorul,
Le împlineşte visul…!
- Se creşte-n cer gorunul
şi se preschimbă-n scuturi
cu chip de moţi, Ardealul
iubit de Dumnezeu...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu