CÂNTUL ABISULUI CU SENS ȘI ROST
Autor: Gheorghe Apetroae d.l.B.
*
Te-am surprins demiurg în Totul
sferei Tale,
cel din Tine, în Tine, într-o
luptă dreaptă:
- cu Tine, cel în nemurire, pe
văile rozasii-
chilimbare și nefeline ale
cerului;
- cu războinicul din Tine, sigur
de victorie;
- cu timpul, ce-ţi fură și-ți
dă, câte puţin,
cu sens și fără sens, lipsă și
fluvii de griji,
stropi de idei în picuri de
putere,
iubirea pentru selene, luceferi
și stele…;
- cu razele astrelor tale din
Unica-ți sferă,
pe care le frângi în plăceri
și-n căderi,
le preschimbi cu rost… în
tăcere…!
*
Ești în dimensiunile Tale, în
toate și în Unul:
- în frumusețile din Câmpiile
Elisee;
- în iubirea nesfârșită a
ploilor de stele;
- în muzica dorului și în
sângele sufletelor,
scurs în torenți adânci
de pe buzele cerului…!
Toate, din înălțimile tale, îți
cântă de atunci,
pe Toate, deodată și pe rând, le
știi și le porți
- de când le-ai nins și-ți ning
azurii și astrofilii;
îți fac plecăciuni și-și
dăruiesc plăcerile,
voluptatea lor, privirea de
azur,
de corindon, turcoaz și smarald;
- de când îți poartă chipul cu
prețul
luminii hematicelor umbre-n
adâncul
adamit al ambelor fețe-ți
emisfere celeste,
cu larguri milerice de mări
smaralde....!
*
Unui și al Aceluiași- Tu, în
Totul ești,
cel din pretutindeni și din
orice vreme,
de imanența revelațiilor
demiurgice
ale Ne-începutului Tău, să nu
îţi faci probleme…!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu