CÂNTUL ABISULUI CU SENS ȘI ROST
Autor: Gheorghe Apetroae dlB.
*
Te-am surprins demiurge, în Totul sferei Tale,
cel din Tine și din împrejur, în luptă dreaptă:
- cu Tine, războinic în nemurire, pe văile chilimbare
și nefeline ale cerului slugă, sigur de victorie;
- cu timpul, ce-ţi fură și-ți dă, câte puţin,
cu sens și fără sens, lipsă și fluvii de griji,
stropi de idei în picuri de putere,
iubirea pentru selene, luceferi și stele…;
Razele astrelor tale în sferă-ți cuprinse
și pe care le frângi în plăceri și-n căderi,
le preschimbi cu sens și cu rost… în tăcere…!
*
Ești în dimensiunile Tale, holistic, în fiecare și-n Unul:
- în frumusețile din Câmpiile Elisee;
- în iubirea nesfârșită a ploilor de stele;
- în muzica dorului și în sângele sufletelor,
scurs în torenții tăi adânci de iubire,
de pe buzele cerului,
- de când îți poartă chipul cu prețul
luminii hematicele umbre în adamitul
ambelor fețe-ți celeste, în emisfere
cu larguri milerice de mări smaralde....!
Toate, din înălțimile tale de atuci, îți cântă…!
*
De când le-ai nins șă-ți ningă azurii și astrofilii,
pe toate, deodată și pe rând, le-mbrățișezi…
Cu voluptate stelară și privirea de azur,
de corindon, turcoaz și smarald,
îți fac plecăciuni și-și dăruiesc plăcerile
Unuia al Unui și ale AceluiașiTu…,
în Totul ești stăpânul cu deplină putere,
cel din necuprins și din oricând…
De imanența revelațiilor demiurgice
ale Ne-începutului Tău, nu îţi faci probleme…!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu