DEPĂȘIREA TRECERII
-ANOTIMP
Autor: Gheorghe Apetroae dlB
*
Străini, cu ochii
cenușii
și buzele albe
sărută rece
cea mai scurtă zi-
cea mai lungă noapte
în trecere…!
*
Pe marea crinilor
fără sirene
gaița neliniștii
trezește verbele
din Odisee;
din tăria timpului
soarbe nejustificat
repaosul…!
*
Cu soarele zâmbet,
Venera admiră
pe trupul de grâu
borangicul…
Gheorghe Apetroae,
”Interferențe literare”, nr.2, 1997
SEMNE PE TRUPUL VEȘNICIEI
Autor: Gheorghe Apetroae dlB.
*
Să-ți
gravitezi prin Haos vrerea,
Te-arunci
în mijlocul vâltorii
și
nu-ți precupețești din Tot
decât
prezența în tăcere…
*
Ești
tu, ca mine, duh de raze
și
scrii pe cer legi vii cu ele:
la
Început, lași Ne-nceputul,
și-l
treci în rost Nemărginirii…!
*
Întâmpinat
de ochi albaștri,
îți
plimbi pe-alei de roze-albe
ființa-ți
ta în griji, a ei durere
să
o oferi ploii de stele…!
*
Nu
cugeta cum poți s-ajungi,
din
Haos să-ți clădești destinul,
cât
clipele le-mpărtășești
cu
raze-n lacrimi și iubire!
*
În
nava treceri-ți absurde
pe
cercul vid al lumii surde,
vieții
tale întru devenire,
nu-i
căuta un alt cuprins…!
*
Că
tot ce ai și este n-are preț…!
De-ți
vrei ieșirea din vâltoare,
doar
vei spori vieții chinul…
Nu
ai ce spera, ci doar atât:
*
Fii
bucuros că ai fost, că ești
și
fericit că sigur vei rămâne
un
dram de Îndumnezeire-
substanță-n
trupul Veșniciei-!!!
CEI PENTRU
CARE AI TRĂIT ȘI AI SCRIS
Autor: Gheorghe Apetroae dlB
*
Pe pajiştile zărilor tremole şi sfinte,
îngălbenite și pustiite de toamnă,
urci zorii reci spre ucigătorul apus,
nepăsător de lunga ta noapte...!
*
Mioarele grase le cobori pe țarini,
la vechile ţarcuri, în slujbe de iarnă
... să rumege din idile și din datini
și să nu-ţi spună nimic despre ele…!
*
Nimicul îl lași pe înzăpezite țancuri;
doar zveltele capre- văduve,stelele
își scapără tomnatice raze pe creste,
însângerându-și în sine plăcerile...!
*
Să îți pese, da, de ele, să îți pese...,
când diavolii cei diformi și vineții,
cu aripile frânte, în tremur, prin frig,
îți sapă umbrele lor în al tău cuvânt…!
*
Cu ghearele lor subțiri și lungi sigrumă
îngerii stâncilor tale anatase albastre
din zori croite din tine, urcate-n abis,
pentru
cei, pentru care ai trăit şi ai scris...!
