Depășirea trecerii-anotimp; autor. Gheorghe Apetroae dlB

 

 

DEPĂȘIREA TRECERII -ANOTIMP

Autor: Gheorghe Apetroae dlB

*

Străini, cu ochii cenușii

și buzele albe

sărută rece

cea mai scurtă zi-

cea mai lungă noapte

în trecere…!

*

Pe marea crinilor

fără sirene

gaița neliniștii

trezește verbele

din Odisee;

din tăria timpului

soarbe nejustificat

repaosul…!

*

Cu soarele zâmbet,

Venera admiră

pe trupul de grâu

borangicul…

Gheorghe Apetroae, ”Interferențe literare”, nr.2, 1997

DIN LIMITĂ NU POȚI SĂ PLECI-
Autor: Gheorghe Apetroae dlB

Cu pământeasca ta simțire,
cuprins de ritmul poeziei în căderi
în suferințe și-n culorile iubirii,
când tot ce ai și este nu au preț,
fii bucuros c-ai fost, că ești…!

Din limită nu poți să pleci...!

De-ți vrei ieșirea din vâltoare
și căi pe creste în străfunduri,
un mântuit, plâns și în rugă,
siren pribeag și abisal în suflet,
cu tot ce-ți cade spre-mplinire,
din limită nu poți să pleci...!

Cât stele-ți mușcă din plăceri
și poți să ieși din eul tău,
poți să zidești o nemurire…!
Când sufletul ți-e trecător
și ne-nceputul ți-e-n rost,
te-alegi cu-o simplă pomenire...!
*,
De-ajungi misterul unor hăuri,
cu necuprinsuri de ninsori,
stăpâni ți-s îngerii pe cer,
pe flori- verduri și mări stelare,
pe vii și morți, pe poezie,
și pe-al surâsului fecioarei...!

Un zbucium mort e-a ta gândire,
să crezi mereu în nemurire...
… dar nu spera alt ev de foc,
lumina-n cel ce tu nu-l vezi,
la care să ajungi, nu poți…!

Ești prin abisuri trecător,
prin stele, mări, fluvii și flori,
un zbucium e a ta gândire...,
Fii bucuros că vei rămânne
absență în prezența firii-
substanță- n trupul veșniciei...
Din limită nu poți să pleci…!