ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII
MELISSA
Autor:
Gheorghe Apetroae dlB
Înflorite-s orhideele în grădina Herei,
ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII
MELISSA
Autor:
Gheorghe Apetroae dlB
Înflorite-s orhideele în grădina Herei,
EXERCIȚIU
HOLISTIC CU DUALITĂȚI ASTRALE
Lui André
Malraux
Autor:
Gheorghe Apetroae dlB.
*
Te
surprind mereu în lupta ta cu: ”Totul”,
cel
în eternă cădere, sigur de victorie;
cu
timpul ce-ţi fură, câte puţin, fără griji,
stropi
din sufletul tău, din idei şi putere;
cu
razele astrelor, pe care tot le frângi
și le
preschimbi oricând, în plăcere;
de
imanența revelării, nu îţi faci probleme …!
*
Cu
mâinile cuantice desfaci, în tot câte două,
cuvinte-
bozoni din corolele stelelor
și deschizi
libere, porţile metagalactice …!
”Totul”
intră, se vrea în spectacol cu tine …!
Îl
priveşti şi-i zâmbeşti, eşti pe placul lui;
îl
iubeşti, îl cuprinzi și îl strangi în
mâna
ce a
dezmierdat, tânără, cosiţele fetelor …!
*
Într-o
mână, acum, tu, pe ”Totul” îl ții …!
Dar a
doua mână a ta, pentru cine-i ?
Mâinile
nu sunt două, date o eternitate ?
Da!
”Totul”, cosmos, nu este doar Unul
și
infinitul, în doi, din nou i-l desfăşori:
tu,
el: doi; ochii: doi; buzele: două; mâinile: două…
Toate
se întâlnesc, unesc şi se despart neînţeles…!
*
Alt
necuprins din ”Totul”, tu l-ai desprins
și
aleargă mereu, însăgetând spre tine …!
Vrea
să-l primeşti în cuvânt şi să-l crezi ce-ți spune …!
Ca
să-i fii pe plac, pentru el, pentru tine
îți pregăteşti
și-ți aduci în ring cealaltă mână …
Să
arăţi cât de mult îl iubeşti, pe El,
îl
dezmierzi şi cuprinzi cu a doua mână …!
*
Mâinile
îngemănate , sub greutatea sferelor,
fiecare-
împreună, simte mişcarea posibilă …!
În
mâinile tale toate se-ntâlnesc şi se iubesc
tot
câte două…în mâinile tale, îşi fac de cap!
Unele
stele ascunse, flămânde de limită,
sfărâmă
şi înghit lanţul gros al degetelor
și se
conjugă într-o pitagorică secundă… !
*
Din
impulsul Unirii, fulgeră prin degetele tale
toate limitele-n stele, în nemărginiri rebele…!
Să prindă iarăși putere, să piardă din putere,
în
mâinile tale cresc și înfloresc, câte două, sferele!
Un
univers, în plimbări la braţul altui univers,
e în
iubirea celuilalt, fără somn și, în mâinile tale
tot
alte lumi se nasc, cresc, sufăr şi mor, fără sens …!
*
În al
lor surâs, te văd stelele și-ți dezgheață genele...!
Dar
până când pierd şi câştigă-n putere mâinile tale, sferele...?
Din
volumul de poezii şi eseuri „Despre neînceput”, Editura Hermann, 1992
Jules Laforgue (n. 16 august 1860 , Montevideo, Departamentul Montevideo, Uruguay – d. 20 august 1887 , Paris, Franța)
FULGER ASASIN
lui Jules
Laforgue
Autor: Gheorghe Apetroae dlB.
*
Tu. în care idol crezi, fiinţă ne-mplinită? …
o lebădă din norii reci căzută, un regret
în raza cercului sedus cu asfinţiri de astre,
în surle şi cântări serafice de harfe …!
*
Mie, acum, în locul tău, în lungă rugă,
tu, porţi albastre ai deschis din eul tău
spre mine-un cuprins de nouă metafizică,
căzut din turnul cel înșiroit de lacrimi …
*
Tu crezi în mine, necrezut şi-n limită …
iluziile tale mă-ntăresc cu slobozi patimi,
mă scapă de tăcerea flăcării, să ard,
o victima- a plăcerii ce n-ai cunoscut-o …!
*
Tu, de cornişa vremii mă atârni, să cuget,
păşind pe şesuri în cuvinte înflorite,
când cerbii libertăţii trec pe lunci albastre
cu duh de primăveri, în fulgerări de astre…
Interferenţe, nr. 7, 1998