ÎN SURGHIUN, LA GENIUL VESTAL AL SALMONEI
TE CHEAMĂ ABISUL PELAGIC
Autor: Gheorghe Apetroae
*
să atingă celestul luminii de pe faţa crisă a valului smarald…!
*
Pe bolta brumată de absint, cu amnarul serii mereu scânteie
turcoazul mării, într-un cântec de briză al secundelor sfinte,
când pe ţărmul de dacit - melanian, în siderale reverii,
zeii, în toge negre și-n plăceri adamice, chinuiesc pe nimfe…!
*
Cu valurile reci de topaz şi argint, muzele ies din adâncul pelagic;
au salbe de spume la gât și din violina mării îți cântă sibilic…;
iar tu, pe ţărmul înflorit de Alysum şi de juna Acaulis (Silene),
vrerile lor le sorbi zâmbete din pocalul serilor- stibinice…!
*
Înverzită e faleza de platani roiali, înflorită de iriși și elegante zinii…!
E un incendiu de corole pe ţărm şi în al soarelui mileric pojar,
nisipul, cel surghiunit în scoici cristale, ființând cu începutul, în ale lor spirale,
te cheamă la neritice locuri-abisuri..., într-un repetat avatar...!
