BALADA UNEI NOPȚI DE IARNĂ, autor: Gheorghe Apetroae

 

BALADA UNEI NOPȚI DE IARNĂ

Autor: Gheorghe Apetroae

***

În anotimpul alb și indecis al firii tale stau acum să cadă,

în noaptea lungă rece tristă-n giulgiul ei de gheață-,

zăpezile cu rost de veșnicii, în gândul tău aprins tăcute,

în strai cusut cu fir de borangic, purtat de seri în viscol,

cerdac și prag, cu el acoperite, viața să ți-o troienească!

***

Plutesc și-acum ninsorile în vânturi peste noapte, aspre

în gerul ce îți desenează fața, cuprinse-n albul de mireasă,

zăpezile ce către tine cad să-ți cânte simfoniile vieții-

secundele ce-ți ard în candele misterul umbrei tinereții...,

când cerbii zvelți, sălbatici trag la sania iubirii în buiestre…!

***

Îți cresc polare-n amfore zăpezile pe buze și pe suflet,

în noaptea lungă, dantelată-n stele cu volan de borangic,

țesut pe calea ta cu fir de ger, pe calea ei să i-l așterni!

La braț cu astrele ce în roire-ți cad, cu flacăra lor le alergi

și stelei tale-i furi lumina cu gândul tău de veșnic orb…!

***

Plutesc, vibrând ninsori în vântul sec și urmele-ți ascund,

în mantie lungă de gheață, firesc, te cheamă la-ntâlnire,

cu gândul lor cuprins de duh curat, în albul de mireasă;

te caută secundele-n mistere, de-o noapte-ncremenite,

zăpezi ce tremură-n cuvinte, respirând în clustere-cristale…!

***

Dar alte stele tainice-n ninsori căzute, în magii și-n îngeri,

prin albul iernii lungi, prin fiecare noapte- libere ursite,

pe drumul vieții tale trec în jocurile sfinte siderale…!

Zăpezile cu buze reci, ca umbrele ce-ți cresc în al tău suflet,

cu-așterneri albastre-n simț, polare-n troieniri stelare …!

***

Pe ramurile vieții nins și-nzepezit de viscoliri dese în duh,

jertfit de iarna-n care stai, înfrigurat, un alungat din rai,

să-oprești pe crivățul ce sapă pași pe fața ta albă, adamic,

străbați zăpezile din gând, din jur și-alungi ai sorții demoni,

colinzi cu noaptea unei ierni, să-nvingi reci fulguiri de moarte…!