ANOTIMPUL
MIRACULOASELOR COMBUSTII-NOSTALGICE MIRESME
Autor: Gheorghe
Apetroae dlB., Sibiu
***
Spre-a re-nflori stibinic cu-nfiorări în cerul vrerii,
aduse-s nopţii de-nceput cuvinte-ploi de liniști,
bătute-n roz-marin și-n alabaster lacrimi-
vii umbre raze în buchete: demonice, stelare…
Se-mpăduresc cu lilieci în veri colinele chrisale
cu flăcări celestine, se- aprind crisoberile…;
se- ascund în cer îmbălsămați pe stânci syringii-
în albe firi cu ramuri-evantaie, mister în alte taine…!
***
Pe stânci sălbăticesc cyanic, se- agăţă-n stei romantici,
se-mbracă-n re-nfloriri cu duhul lor în suflet, liliecii,
se-nclină-n vremi cu plânset, în aplecări banale…
Ei, în cunună- clipe parfumul știu să și-l sporească:
balsamul amăgirii…,să-nseamne-n cer calea iubirii
cu sânge-n mugur de fecioară, în chip de verzi petale,
cu-ngemănări de clipe și-n primăveri vâltori-
îmbălsămate-violete flori, pe colții stâncilor-covoare- !
***
Prin luminişuri clare, ieri, azi astre vii în candele,
din vuiet să răsară, curg râu celeste în balsamuri,
de lilieci în resfințite ramuri, în tropi cu ploi rebele
cad calde cu fiori- ființe, să te îmbălsămeze,
băltesc și azi, ca ieri și-n ne-nceputuri, pe luncă- filomele:
mari, stelele-n pologi, cu umeziri la glezne…,
sfinţind cu ploi- destine: nostalgice miresme !
