TREZIREA PRINŢULUI DIN VIS
Gheorghe Apetroae Sibiu
El, prin cupola – naltă, cu ferestre prinse
nemarginirilor cinabre – sidefii,
din flăcări olivii în vii culori stelare,
sorbea într-un nesaţ, narcisicul balsam …
Era Cu-vântul ei cu resorbire- adâncă
în suferinţa celui care se-ndrăgise
de marea -n ispitirile-i aprinse şi de Ea…
şi-n faţă-i cerul , vălu-şi desfăcuse …
Ea, soarele, ardea în prinţ, în ochii lui
cu suliţile –i lungi de gene ce-l pătrunse…
cu glasul ei de înger – lira razei ,
de cât cântâ în El, în grai se prefăcuse !…
Un zâmbet viu sporea pe buze argilii,
sărutul ei era un duh serafic, de iubire,
cu-vintele –i erau înfipte-n trupul Crist,
lăuntru-i adâncea cu fericite vise…
Apoi, cu părul lung , în blonde bucle
şi faţa cum cristalul stâncii . lazuriu ,
cu sânii de- ametist, în semilune,
Felippa lui, obrajii crisotili i-atinse…
Cu ochii de azur, în irişii morbizi pătruns…
în simţ înviorându-l , el s-aprindea pe cer
de buzele-i fierbinţi…, astral era sărutul…
Îl fericea într-un Cu-vânt ales acum,
pe prinţul revenit din lumea firii reci ,
cu razele din zorii care-l retrezise !…
Gheorghe Apetroae Sibiu
El, prin cupola – naltă, cu ferestre prinse
nemarginirilor cinabre – sidefii,
din flăcări olivii în vii culori stelare,
sorbea într-un nesaţ, narcisicul balsam …
Era Cu-vântul ei cu resorbire- adâncă
în suferinţa celui care se-ndrăgise
de marea -n ispitirile-i aprinse şi de Ea…
şi-n faţă-i cerul , vălu-şi desfăcuse …
Ea, soarele, ardea în prinţ, în ochii lui
cu suliţile –i lungi de gene ce-l pătrunse…
cu glasul ei de înger – lira razei ,
de cât cântâ în El, în grai se prefăcuse !…
Un zâmbet viu sporea pe buze argilii,
sărutul ei era un duh serafic, de iubire,
cu-vintele –i erau înfipte-n trupul Crist,
lăuntru-i adâncea cu fericite vise…
Apoi, cu părul lung , în blonde bucle
şi faţa cum cristalul stâncii . lazuriu ,
cu sânii de- ametist, în semilune,
Felippa lui, obrajii crisotili i-atinse…
Cu ochii de azur, în irişii morbizi pătruns…
în simţ înviorându-l , el s-aprindea pe cer
de buzele-i fierbinţi…, astral era sărutul…
Îl fericea într-un Cu-vânt ales acum,
pe prinţul revenit din lumea firii reci ,
cu razele din zorii care-l retrezise !…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu