“ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR”, 17
Silogismul literastului Gnomonus Genomus Plicticusdin K.cultura.ro - revist
"Când Totul e într-un Nimic
şi ... din Nimic e Totul,
tu, prinţul sau poetul,
ce crezi că eşti, ce poţi să fii?!.."
MARIAJ LEVANTIN
La revărsarea Lunei pline,/
în turnul falnic de cristal, /
nuntirea începuse grabnic! … /
Dorinţele -şi uneau , rebele /
plutind sub sărutări selene,/
El ,Cristofor, iar ea , Felippa.../
de-mbrăţişări, adâc aprinşi /
roze muşcau din roze buze… /
sărutul lor, un cer în fulger,/
ritmat în cor de filomele .../
Pe creştet, prinţul i-aşternea/
Felippei, marea diademă, /
din amintiri, stelar şirag /
şi văl, adâncul greu al bolţii,/
filonul sfânt, serafic larg…./
zei palatini cântau pe clape/
pianic valsul cris pe ape/
şi clopote rosteau nuntirea/
cu glas de boltă, nemurirea, /
în semn de răzvrătiri barbare…/
Lui, de cântari sfinte, învins/
şi în iubirea de Felippa,/
din ape-i înflorea rostirirea /
sâni alunii, pe văi de flori /
şi coapse-n arcuri abisale…/
Pe braţe- o trece -n sărutări /
sub arce-n raiuri princiare /
rob, ei , cerescului alai... /
De irişi, flăcări ard azurul/
cu-al duhului - mir princiar... /
Şi raze, dar de nuntă-n scrin /
pe faţă-i hoinăresc, un zâmbet, /
cu-vinte de lumină - n mir…/
El, ei, ea, lui, se ofereau... /
Când el o prinde-n dezmierdări /
uşor saturnian de mijloc:/
cărări cu-vintelor în cântec,/
colind, înviorând apusul,/
spre-a răsări rotunde stele .../
Iar în vulcanicii ei munţi,/
pe dansul sânilor pătrunşi /
de mari simţiri şi-nfiorări /
de-al mărilor...plăceri în val, /
nuntea acum întreg Levantul !…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu