| GHEORGHE APETROAE - REVEDEREA DIN ZORI  AMURG ALUNIU |
cu patimi, reaprins de roze,
în faţa tronului ceresc
arzi rugul violet al firii -
izvod cu muguri de iubire:
galanthe crise…, pe amurg...,
| petreci tăcerile cu rest |
din glas, şi reaprins de vrere,
trezit de dangăte rebele
îţi cânţi , ca să- ţi dezmierzi
copilăria-n cer , urâtul ...
iar, alb, văzduhul unor stele
îl colorezi în reci poeme
cu anemone, ne-nceputuri -
plăceri de rod şi le restitui,
semănător în sol veneric,
flori în buchete de nelinişti…
| împrăştii umbrele în zâmbet şi-ţi joci pe ele sufletul damnat într-un altar cu legi, de crinii obosiţi- pribegi în insomnii adânci…, împarţi restul de vrere- necuvântul- simiţiri ce ştii să le închini la reci icoane în stânci vii la care îţi declini prezentul ... Ţi - aprinzi în candele pustii secundele ce plâng lumini cu Jupiter, în răzvrătiri de ziua ta, în aluniu, amurgul!... G.A.S. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu