Literatura, Iason, Gheorghe Apetroae Sibiu

  ELEGII ÎN IMAGINI

 

 

 

IASON

Înflorite-s orhideele în grădina Herei,

iar tu, Melissa, ca o albină harnică,

însufletită  de  parfumul lor,

de  multe culori  în aprinse aurore

le sorbi  cum a lui Ambrosia, nectarul  …

El rupe  din miezul copt al verii

gândurile false ascunse şi-n poeme  ….,

Dintr-un  început de întuneric, cerul,

în nestemate genune şi-a deschis

largi porţile de lumină…spre Selene…

îl  încântă  cu simfonii de culori

clipocite  în havuzele  serilor, marea

în prima vrere  pe zări şi-i  scaldă irişii
 

cu valuri de flori, în abisale petreceri
cântă pe culori ultimului  anotimp

simfonia refacerii  primului cer al iubirii….

În semne pe treceri ruginesc şi frunzele ,

dansând pe susurul de izvoare în tine,

Iason cu ritmul secundelor în clepsidră,

cu dreapta Mellisă, balsamurile fine…

Sub abisul  ametist al  profeţiei Sibyllei  ,

împărăţind în nopţi de ne-linişti, copilăria

mai aprope de  el, lira  lui  Helios,

plecatului demult din  grija  lui  Chiron

întors pelerin din drumul la Colchis,

Iason  în Corinth, înşelând pe Medea,

 în Iolcus  o " închină "  pe Ambrosia...

În oricare roză de pe asfinţit e un Argus…

Ziditorul e  vesel şi învelit în purpură,

şi ţie îţi scutură din cer stelele, Iason …

În olul  lui  de  lut  le adună seminţe,

apoi le seamănă veşnicia  pe ţarină…

cuvânt- cântec şi lacrimi lazure

se prefac ideile în geamătul plugului!…..

Medea-ţi  deschide calea amurgului

mai  aproape  de sufletul lutului,

mai aproape de sânii flăcării  stinse,

mai aproape de oasele descărnate

ale  părinţilor, tidve regeşti în care

cresc  şi se căiesc de umbrele cerului,

albi, crinii tăi îmbălsămaţi de moarte,

stârnind  în Pollux,  eternitatea!…