În poemul " România, sunt aici cu tine", aparţinând lui Leonard Ancuţa, dacă încă din primele versuri acesta anunţă însoţirea neputiincioasă a victimei ucise şi o priveste neputiincios, fiind vorba de o imagine transfigurată a ţării, considerându-se neputiincios şi în întoarcerea gândurilor celor care au dat ordinul asasinatului ei fizic şi spiritual, în miezul poemului , paradoxal, asistăm la o veritabilă angajare a acestuia la mediere şi împăciuire: "şi cu mâna ca un porumbel / încerc să aduc linişte".. Metafora lacrimei materne este generată de o existenţă fenomenologic minerală care, cristalizând, faţetele acesteia reflectă temporalitatea, descoperind, astfel, configurarea limitei şi ciclicităţii istorice pentru entitatea ţării în agregat intim cu poetul!... "Dorul dor", de care face vorbire poetul, se constituie motiv metafizic de influenţă blagiană, şi este uzitat de poet în urma sentinţei metafizice, de mister al ancestralului cu valenţele sale de cosmicitate... În lupta unei naţiuni , atributele toposului , ale ariei geografice şi fiinţării cosmice nu pot fi valorificate decât apelând la subconştientul genezic, respectiv la motive de genul mioriţei, sacrificialului manolian "jalea din glasul Anei", prezenţei lui Mircea la Cozia, al cântecului, în loc de sabie.... Iar, dacă lipsa de apel conjugat la aceste motive ontologice, cu valenţe de liant spiritual national regenerator, poate crea un vid existential şi facilita expansiunea durerii, atunci poetul, mereu în inima lui, inima şi fiinţa ţarii sale, conservă conturului spatial şi cultural national, din durerile ei, din monolitul durerilor cu trăirile adânci interstiţial-umorale ale poetului cu ţara. Acesta reuşeşte fluxul translaţiilor organice în cuvinte dinspre el, spre ţară, o sporire a energiilor şi vitalităţii patriei din " rana grea din dreptul inimii / sângele curge / refuză / să se termine"... Interesantă, această viziune sacrificială în metafora iubirii de ţară, poetul, însuşi, se poate considera un adevărat Evander, cel însoţit de Carmenta , nu în Arcadia, ci în peregrinările sale poetice de suflet, prin sufletul şi destinul patriei sale, România, de care se simte legat atât de organic!... Felicitări, domnule Leonard Ancuţa!... Gheorghe Apetroae Sibiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu