Hoestia
Mamei
Îngerii din magnoliile înflorite,
cu lumina ta mi-au glăsuit:
în braţele lui Charon, te poartă
luntrea
prin freamătul de graţie al stelelor-
vuiet al brazilor în mariaj, sădiţi
făgăduinţă pietrei înnegrite
din templul Cybelei!...
Destinul tău de rugă cristică
te-a înălţat biserică
cu multe turnuri, lângă drum,
pe pământul străbun,
mai înainte
de scăpătarea-ţi în eternitate,
mai înainte de nunta cu sfinţii
cei de credinţa ta încremeniţi
şi spânzuraţi de catapeteasma trecerii !…
Să te bucur,
îţi vestesc că zeii te doresc
şi că lipsirea ta-i apasă, Hoestie:
stâlp rezidit din semnele iertării
pe culmile vrerii-
paternă logodnă cu zorii,
prin copiii tăi, înflorind
spre a te odihni lângă altar,
altar de cer la răsărit !…
Să ştii că, tot ce-n vale ai lăsat
îţi stau la locul lor
aşa cum ţi le-ai rânduit
şi-o viaţă le-ai gândit …
Din primăveri, poetic înflorind
din cripta de mormânt,
Tu vezi cum prunul ce bătea
întroienit şi-miresmat
cu crengile-nflorite în fereastra ta,
de câte ori, întors din lumea mea,
mă aplecam spre mâna ta
să ţi-o cuprind şi s-o sărut,
de dorul tău „De Vale”
s-a uscat în el curând,
sporindu-ţi albe anotimpuri,
slava rechemării!…
Cu tinereţea ta, eu
ţi-am rămas copil, Tu, Hoestia,
în ochii tăi ce îmi furau matern
surâsul cristalin,
la sânii tăi când gânguream
şi când cântam în vis,
porţi chipul magului serafic
sedus de sfinte melodii
din nesfârşite raze! …
Acum revii cu cerul
din mormânt
şi-mi ostoieşti durerile
cu braţele de amintiri,
de sărbători,de-mbrăţişări
şi părintesc sărut,adulmecând
balsamul florilor de crini,
de lămâiţă şi magnolii
crescute-n jurul sânilor tăi albi
trandafirii ,
cu seva primăverilor trecute,
năbuind
în templul vechilor grădini,
spre-a nu se ofili
zambilele şi trandafirii!…
Am revenit ca să cuvânt
la capul tău de candelă păzit,
poemele pe care mi le-ai scris,
recunoştinţă-a vieţii tale,
mie dăruită !!…
Lumina ta
şi har al flăcării de stea
cu glasul tău adânc
copil, mă strigi în preajma ta
să-ti stau, alături să mă ştii!...
... Chemării tale îi răspund
cu fiecare sfântă clipă !…
Gheorghe Apetroae
BOROAIA - SUSENI, 15 mai 1999
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu