Despre
demonic şi geniul creator al omului....Poemul lui Dominique
Iordache , intitulat " cu teamă" se constituie un
exerciţiu de referenţiere a negării interiorului de către mediul exterior
printr-o psihopozitivare voliţională involută a monadelor spirituale, spre
a îndepărta angoasa şi armoniza, astfel, existenţa, compensându-şi cu
soluţia resemnării, idealul formalizărilor sublime, aici stilizate în
cuvinte, reconfigurându-şi , astfel, esenţa identităţii, spre o desăvârşire
etică şi estetică a entităţii , oricăre ar fi finalitatea teorică în
ecuaţia actului de creaţie ... Resemnarea , substituind teama, se impune
psihic ca o necesitate organică cauzală, fiind acel principiu
psihic, termen potent din ecuaţia existenţial - umana interpus şi transpus
în matrice, daimon egalizator al stării libide pe care şi-l administreză
persoana, atunci când nu-şi poate exiba fobiile, când nu poate
ieşi sau nu- şi poate extrage negaţiile din sine!… Lipsa de iubire
simţită poate fi şi o sechelă a dezordinii cosmice resimţită ca
transcendenă în personna!.... Când teama generează starea de
veghe permanentă a entivului şi îi poate crea chiar şi accente nevrotice,
resemnarea este ieşirea din teamă, din starea duală şi cufundarea
conştiinţei în universalitate!… Felicitări pentru expunerea transfigurată în
poem a unei astfel de teme, atât de frecventă în ecuaţia condiţiei
umane!… Gheorghe Apetroae, Sibiu
Vă mulțumesc!
RăspundețiȘtergere