MARGINALII, la “Interviu cu scriitoarea Nora Iuga - .... “ ,
de Angela Baciu, postat pe
cite-ul Revistei literare, la 25.06.2014... Gheorghe Apetroae , Sibiu
Trebuie înţeles că singurătatea
este o categorie existenţială universală,
filonul serpuitor de materialitate a
cunoaşterii din matricea
Providenţei. De aceea , să le spunem
distinselor doamne Nora Iuga şi Angela Baciu că nu putem fi singuri , mai ales “
in diverbium” când suntem parte
permanentă şi inseparabilă din universalitatea fizică şi cognitivă, când trecerea crează noi referenţiale ontice
şi particularizează permanenţa neînceputurilor.... Şi dacă singurătatea este în
copilărie, în adolescenţă şi la maturitate o valenţă a trăirilor profunde, în sine, mult mai
puternică decât cea intermonadică,
senectutea nu poate fi altceva decât principiul biotemporal al
revărsărilor iubirii fecunde acumulate de existenţa individuală, în
speţă, nemuritoare, aici a creatorilor
de cultură, spre contopirea cosmică şi agregarea în spiritul universal al materiei
!.. . Este şi acel geniu pustiu, izvorâtor de lumină , trecător angelic,
neînfricoşat de moarte, nimic altceva decât o mostră din substanţa cognoscibilă
a Universalului.... Eminescu
s-a născut şi a trăit ca un mergător-zburător visător în solitudine
pentru o iubitoare, precum o Maria Magdalena - “ un singur chip, un singur corp
frumos, dulce, ideal- Poesis”, pierdută de geniu, pentru magia singuratăţii,
precum Hamlet care o pierduse pe
Ofelia!!!!, el, un Arald
al românilor!... Nu este, dar, nevoie de
un monument cultural extraconjugat de un
“ Poesis Internaţional”, când lumina creaţiei , permanenţa vieţii izvorăşte
necontenit, ca o apă vie, de sub
sanctuarele spirituale naţionale, din mistuirea în sine a unor flăcări , fie Nora Iuga, fie George Vulturescu, sau Angela
Baciu, fie şi flăcări văzute , ori inventate, sau mai puţin văzute, intenţionat
mocirlite sau niciodată văzute!...
S-ar fi cuvenit, dar, în dialog, identificarea
în cuprinsul evenimentului “Poesis”, de la Satu Mare, nu numai “ numele mari”, care au fost sau care
nu au fost la acest eveniment, ci şi alte personalităţi literare sau promitenţe
interesate de eveniment... Să observăm , dar, în primul rând, calitatea scriitorilor noi atraşi în câmpul intelectual al acestei publicaţii
literare şi apoi să evaluăm utilitatea, valorea literară şi culturală
a publicaţiei!... Cât despre “ gustul” pentru scris
acesta poate fi şi subiectiv, ca un contaminat al ludicului în exerciţii literare banale sau elevate, la
îndemâna aventurierilor pe valurile unei literaturi uneori exhibate şi aride, dar şi , cu siguranţă, panaceul reflexivităţii sensibile interioare, imaginarului
armonizat în labirintul dedalic paradisiac al fiinţelor profunde, structurilor lirice genomice de lumină, ingenui , şi care
nu ar fi putut lipsi din anvergura acestui eveniment...”
-“ Cred în ereditate”, spunea .... Nora Iuga!....
-Credem , cu toţii numai în ereditate!...
Ce mi s-a părut interesant în acest dialog, şi de reţinut,
dar nu de crezut, a fost tocmai aspectul sesizat de Angela Baciu şi înscris în
titlul de interviu, încercarea de definiţie dată singurătăţii , din experienţă personală a doamnei Nora Iuga:
” Când sting(em) lumina şi închid ochii, sunt
iar singură cu mine. Singură. Singurătatea cred, e un lucru foarte frumos, ca
moartea, fiindcă nu e marterială şi ... n-o simţi...” Este
aceasta o observaţie reală, o percepţie interesantă
asupra finitudinii biologice , dar nu şi asupra permanentei sale substanţiabilităţi ,
cum şi tot interviul realizat de Angela Baciu la întâlnirea cu scriitoarea
octogenară Nora Iuga, cu ocazia
aniversării celor 25 de ani de la înfiinţarea revistei “Poesis”...
Pentru ambele doamne, consideraţie şi felicitări!... Gheorghe Apetroae, Sibiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu