ABUNDENŢĂ MATERNĂ
Gheorghe Apetroae Dela Boroaia
Primele adânciri ale
poemului cu semne materne
odrăzlesc în pomul- copil, cu creșteri solare
cunoaşterea pură și, din ea, se însuflețeste
îmbrăţişarea copilului cu colier de lumină...!
*
Da! Sorii își lăsă în cântec dorinţa iubirii,
zborul culorilor
fluide și brațele materne
ţin copilul în sufletul solar al mamei în libertate:
în sânul ţarinei năbuiesc parfumuri din roze...!*
Mâinile mamei, împreună, se spală cu norii
cei naufragiați în sânul ţarinei, năbuind în roze...
Printre degete de copil curg
râuri de lanuri-
gândul mamei inundă cu magii şi incantaţii...
*Da! Ciorchinii cerului slobozesc sfinte licori-
fiorii materni sorbiţi de prunc- rouă maternă...- sunt ambroziile sorbite de el din amfore stelare:
gândul curat matern în mugurii ei abundă...!
G.A.S.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu