CHLORIS
Să poţi să
simţi primăvara, în geana fiecărui an…
Gheorghe Apetroae, Sibiu
Te-ai coborât grăbit
din turnul vechi,
la ea-
să-i despleteşti
aldinele cărări
de raze - n franjuri
lungi
pe limpezimi de cer…
ca-n răsărituri lungi,
pe stele păstorind
în firea ei, pe alte lunci-
puzderii ordonate
în înfloriri de lilieci-,
pe rând să le iubeşti…
Pământul îţi cântă
orfic
cu ai aştrilor muguri,
pe rămurări de stele
celeste-n înfloriri-
imne cu glas divin…
pentru tine, Chloris…,
doar să-i presari
seminţele cu har,
selenice în cuget
pe câmpu-i spre-nflorire,
să i le-oferi în dar…
Din lacteele iubiri -
cu valurile necuprinse
pe galacticul larg-,
Chloris, sămânţa zeiască
lui Iuno i-o închini,
pe Mars a-l plămădi
în faguri cu dulceţi de
roze-
ecou, în el, adânc-senin
al altei primăveri
cu răsunet astral…!
Din albastrele iubiri,
în ghirlande, îţi
răsar,
pe fruntea ta cinabră,
coroane tricolore
cu travertin şi chihlimbar,
îmbălsămând, în ger,
lumini trandafirii
din geana fiecărui an…!
Şi tot pe fruntea ta de
zeie-
mai seamănă Selene
cu nemărginirea-
argilii trofeie -
fiinţa multor stele-,
ca preamărită-n cer
să fii…, regină-n
galaxii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu