Literatura: De
veghe, Iancul,
Gheorghe
Apetroae, Siviu
„ÎNTOARCEREA
CARMENTEI”,
„Patria: locul unde am văzut lumina din vechimea neamului”
„Patria: locul unde am văzut lumina din vechimea neamului”
..... DE VEGHE, IANCUL
Cât
clopote cu dangăt românesc mai înfierbântă Blajul
şi din Sibiu, Bărnuţiu ne declamă libertatea-n zodii,
cât vârful lancei e-n triumf: izvor de legământ eroic...
... ne trec prin firea Iancului tribun, chemările la arme...!
Nu-i loc de şedere, nici de-nchinări, de ni-s umbrite glorii...
cât ţara e -n dureri şi lacrimile-i curg pe şarul Vidrei
și-i plânge Arieşul, Nistrului - român neliniştile zilei,
contăm pe Iancul şi pe moţi! cu ei, pe toţi românii…!
Chemări le înălţăm, ... ei le-nţeleg şi ştiu să le răspundă!
stejarii veacului cuvântă-n frunze de aprinse graiuri!
Ei, mari Goruni, în crezul lor, o taină ne ascund în ramuri
și-şi cresc coronae-n cer din Bucovina, Basarabia și întreg Ardealul!
În glorie, cu faptele de arme mari, împovăraţi de stele
păşesc lumini pe cer și lângă ei cu mersul hotărât poporul...
îl ştie-n veci pe Iancul crai! ..în fruntea sa, cu cerul scut,
de pavăză - trecutul își înalţă-n fii, în strălucire,Tricolorul!
Sub semnul stâncii pe - Apuseni ni-s veşniciţi Eroii...!
cu Iancul ne veghează Sever, Pumnul, Dobra şi Buteanu…
în legământ de ţară, stau strajă dreaptă Ghibu şi Cipariu ..
urmaşii lor le venerăm jertfirea, ne-nflăcărăm curajul...!
Cu glasul torţei vii - când ei cuvântă , se aprinde cerul!
- noi le-am pus cruci şi flori pe osemânt, în loc de arme,
credinţa să le- aromeze-n veci în lan,iar vechile livezi
să-mbălsămeze cu-nfloriri române noile (v)lăstare !
Şi-acele flăcări ce ne ard din neam, statornicind în candele
un soare ce îşi varsă duhul re-nfrăţirii în străvechi hotare,
se-nalţă-un imn de slavă ţării și-un glas de binecuvântare:
Români sunteți uniţi şi tari, cât Iancul vă veghează, sunteți în sărbătoare!!
şi din Sibiu, Bărnuţiu ne declamă libertatea-n zodii,
cât vârful lancei e-n triumf: izvor de legământ eroic...
... ne trec prin firea Iancului tribun, chemările la arme...!
Nu-i loc de şedere, nici de-nchinări, de ni-s umbrite glorii...
cât ţara e -n dureri şi lacrimile-i curg pe şarul Vidrei
și-i plânge Arieşul, Nistrului - român neliniştile zilei,
contăm pe Iancul şi pe moţi! cu ei, pe toţi românii…!
Chemări le înălţăm, ... ei le-nţeleg şi ştiu să le răspundă!
stejarii veacului cuvântă-n frunze de aprinse graiuri!
Ei, mari Goruni, în crezul lor, o taină ne ascund în ramuri
și-şi cresc coronae-n cer din Bucovina, Basarabia și întreg Ardealul!
În glorie, cu faptele de arme mari, împovăraţi de stele
păşesc lumini pe cer și lângă ei cu mersul hotărât poporul...
îl ştie-n veci pe Iancul crai! ..în fruntea sa, cu cerul scut,
de pavăză - trecutul își înalţă-n fii, în strălucire,Tricolorul!
Sub semnul stâncii pe - Apuseni ni-s veşniciţi Eroii...!
cu Iancul ne veghează Sever, Pumnul, Dobra şi Buteanu…
în legământ de ţară, stau strajă dreaptă Ghibu şi Cipariu ..
urmaşii lor le venerăm jertfirea, ne-nflăcărăm curajul...!
Cu glasul torţei vii - când ei cuvântă , se aprinde cerul!
- noi le-am pus cruci şi flori pe osemânt, în loc de arme,
credinţa să le- aromeze-n veci în lan,iar vechile livezi
să-mbălsămeze cu-nfloriri române noile (v)lăstare !
Şi-acele flăcări ce ne ard din neam, statornicind în candele
un soare ce îşi varsă duhul re-nfrăţirii în străvechi hotare,
se-nalţă-un imn de slavă ţării și-un glas de binecuvântare:
Români sunteți uniţi şi tari, cât Iancul vă veghează, sunteți în sărbătoare!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu