GHORGHE
APETROAE ~ CÂNTECUL LUI CRISTOPHER COLUMBUS (25)
|
Literatura: Nunta Felippei cu cerul;
NUNTA FELIPPEI
CU CERUL
Cândva, de drag de
prințul
Crist
Felippa ajunse –n
Chios, în Levant,
să-i
stingă lui
din piept focul iubirii,
acum, pe el l-ar
fi știut
al ei -
un stâlp de
vise și
de împlinire,
al ei și
pentru-al lor copil, Diego,
spre-a-l crește
mare-n fericire…!
Dar Cristofor uitase
de trecut,
de dragostea ce îi
purta Felippa,
de când în simțu-i
zile se scurtau
și-al vieții
fir ea-i re-nnoda…!
Ajunse sfinxul altor
zări,
râvnit
de drumuri
lungi, necunoscute
pe larg adânc, spre
locuri neștiute…!
Era un zeu în rostul
despărțirii,
crud,
purtat de cer spre
alte țărmuri…
de-a guverna
pe orice nou ținut
și nu știa
de altceva mai mult, decât
oceanul să-l
străbată și s-ajungă
la nestemate și
la munți
de aur,
la bogățiile
din depărtate
Indii…!.
În crez și-n
gând cu cel de ea iubit,
doar să-i
revină,
să-i rămână…,
cu sufletul de nepăsarea
lui rănit
-
lovit de așteptări și-mbolnăvit,
se mistuia Felippa
în tăceri și
dor,
iertând ușor
pe prințul
călător
străin
de amintiri, în ultimul ei vis…!
La cerul care își
dorea mireasă,
pe tânăra
Azorelor, zeiță, pe Felippa,
ea-și închinase
duhul ne-nțeleasă,
plecând odihnei
grele, despărțită
și-n zacere, cu
ceru-n nesfârșită nuntă…!
… slujea acum cu
sârg, cu sufletul
și conversa cu stele
înflorite-n duhuri…
Diego, cel rămas
bunicilor în multă grijă,
la cei de cel mai
nobil rang espan în Pasos,
cu stăpâniri
pe țărmuri și
pe valuri,
de viță,
lusitani, guvernatori de Palos,
fu dus în
locul fiicei dragi, de ei jelită,
a stăpâni
în locul lor Azorele, s-ajungă…!
Gheorghe Apetroae, Sibiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu