MARILE ZĂPEZI
Autor: Gheorghe APETROAE, Sibiu
La Șanta-Păltiniș te urci pe trecători de cerbi
în murmurul zării și-n urlete de lupi.
S-ajungi la loc sfințit, pe plaiu-nzăpezit,
înnoți din greu printre troiene și sălbăticii…
Aici, cabanele de lemn pustii în răsăriri pe stei,
cu-acoperișuri negre de șindrilă vechi,
îmbătrânite zac și gem de plecăciuni,
împovărate de polarele zăpezi...!
Și porți tăcut inverniei povara vrerii ei,
sub biciul vântului iuțit în asfințit,
te lași curtat de cavalcadele de nori
ce-ți cern prin sita cerului mistere și-amintiri…
Cu vântul aprig, fulgii lor mărunți cernuți,
dansând șăgalnic și în piruiete lungi,
înveșmântați în giulgiul razelor ascunși,
cad îmbrânciți pe râna brazilor înalți
și dorm pe cetinile moi și dese, așezați
pe-alcovurile albe, calde de plăceri,
de strălucirea zărilor cuprinse-n seri,
neliniște-și alină-n simfonii de Bach…
Cernit de ceața groasă-a plaiului înalt
la Păltiniș ajuns, te bucuri de ninsori
și râzi cu Soarele în crăpături de cer,
cu muntele ”Bătrâna”-n marile zăpezi...!
La Păltiniș-Sibiu, 30. 01. 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu