SĂ NU NE DESPĂRȚIM!
Autor: Gheorghe Apetroae d.B.
*
În Strunga amintirii serilor de-atunci,
pe- alei lemone, cu balsam de roze,
sub stelele pe boltă ninse, în carmin,
cântai ”Păpușa Lilli” și mai erai copilă…!
Iubeai culorile și în al lor parfum,
revolta florilor stelare - aprinse-
pe buze argilii, de zâmbet înflorite…!
În lungul șir al clipelor de vis,
în nopțile cu Luna de Sienna, lungi,
el te îmbrățișa și săruta fierbinte
și îți plăcea nespus…!
*
Dar într-o zi, în gara târgului ajunși,
îndrăgostiți, de despărțire triști,
erați primiți cu-n sfânt- duios refren
cântat la saxofon și un acordeon
de doi dintre colegii tăi, care-n adins
îl repetau: „Să nu ne despărțim”…! „Să nu ne
despărțim …!”
Și vă cântau, ajunși în gară, toți colegii
în cor, cu tot peronul în al lui tumult
și-ntr-un răsunet, tristă, cânta Gara:
„Să nu ne despărțim”…! „Să nu ne despărțim…!”
și fiecare tren cânta din roțile-i de fier,
prin gara Târgului Frumos trecut…!
*
Dar te-ai urcat într-un regret, să nu-l mai vezi
în trenul tău în corindon și trist
și cu-n surâs la geamul de vagon,
ce l-ai deschis spre zarea allanie,
îi fluturai, în mers, un văl de borangic…!
El a rămas cu visul re-ntâlnirii
în care mai crede și azi…?!
- Nu…! Iubirea – I numai neiubire,
e gara tristă- a despărțirii,
șă știi că nu i-ai fost alesul, să-l poți a-l ferici…!
*
De câtă-nsuflețire-ați dat atunci iubirii
în gara despărțirii, viața v-a rămas
un lung regret cu zile-n viscoliri,
răceala-i să-i primiți, dar n-ați crezut…!
Și ați plecat pe rând, și ea și tu,
tot cu alt tren, de dor și duioșii-,
purtați și azi prin rosturile vieții
de trenu-n care ați urcat, atunci,
din gara amintirii sfinte de anii tinereții…!
Stațiunea Strunga,
Tabăra studențească din vara anului 1966.
Poem scris în Iași, la 20 octombrie 1966.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu