ROMÂNII ÎȘI CÂNTĂ LIBERI PATRIA
Autor: Gheorghe Apetroae dlB
*
Patrie, istoria ți-e cupola de rubin,
un cântec de arbore întins peste neam,
e leagănul tău dacic extins și adânc!
Iubit și întregit i-al tău popor, român,
cel sfânt, cântat și hăruit cu glorii…!
*
Istoria ta e pajura ce-ți poartă în aripi
izvoarele-n culori de sânge, pâine şi cer,
în zborul trezitelor zări de dor...!
E credința străbună, curată-n obârșii,
iubirea de nobila și străvechea glie
și lumina paternă din Cartea Unirii...!
*
Genele zorilor îți săgeată dacic cerul:
-e arcul pornit din rădăcina zărilor,
din trunchiurile tale groase de Eroi,
viind etern drapel din ancestrale vremi,
sfințenia în drept divin și libertate…!
*
Patria ți-e arcul vânjos din corzile
getice-dacice și carpo- sarmice,
cel întins de săgeți getuze- tracice
și înfipte-adânc în hoardele străine
de marii tăi-viteji bărbați...de- atunci,
în lupte-nsângerând de glorii...!
*
Istoria ți-e arc din arcul unui neam întins
cu miez și în plămada fiicelor auguste:
Din corzi materne-n strânse legăminte,
săgeți de lacrimi, șiroiesc și-acum
în curcubeu, din Nistru și din Tisa…!
*
Istoria ți-e arcu-ntins între Timoc și Crișuri,
din Mara peste Maramureș...;
întins între Siret și între Ceremuș…
E arcul celor două diamante
din stema demiurgului Ștefan furate,
din alte locuri sfinte, smulse…!
*
Peste Hotin, peste Bugeac, săgeată-n
Tricolor români, cu mândrii Basarabi!
Oriunde stau, nu zac, nu plâng
ținuturi-limbi vibrează și în clopot cântă,
române sunt și-or fi oricând…!
*
Că în icoane vii și în cetăți străbune,
îi cresc români, toți trandafirii,
Eternei Românii, în mărturii safire:
credința-n temple:- scut, simbol-;
Limba şi Neamul, Marea şi Cerul
Poporului Unit, Român, Erou...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu