SEMNIFICAȚII
Autor: Gheorghe Apetroae dlB*
Din ungherul verde te admir lumină cum singură
dansezi spicele albastre în bucle retorice,
grele de facere, cu miresme de pâine caldă:
taina din suflul razelor vlăguite de pârgă…!
De aceea, fără să mă întrebi, le arunci pe toate,
pe ferestrele reci să cadă în exuberanța verii…!
*
Din sălașul verde îți admir: clipa cireșului în rod
alb-limon-ametist, vrăjită de triumful ploii tale
de raze în adâncimea grâului dens,vatra verii lanului…!
Nu regret că tu, liberă și clară, în ritmuri orfice
îți dezbraci hematicii maci, până la urmă, de cer,
și de colbul statorniciei, de liniștea oricărei limite…!
*
Vinovat mă știu numai de grija ta de a-ți zidi,
de la început-până la tine, templul speranței apollinice…!
Îndrăgostit numai de tine bătut, mă lepezi verii
de roua de răcoare urcată pe zările zorilor
și mă cobori în adâncimea seminței, în mirajul
germinației, până la sălașul primului bob-prunc…!
*
Să preferi sinistrul vesperal, dâre de sânge-tezaur:
plăceri ale goliciunii și lanțuri voluptoase de aur,
subjugi toate umbrele tale vii de pe pulpa gruiului
și din oglinzile peșterilor…!
Ale tale sunt: toate semințele mășcate în spice
cu frenezia luminii nașterii cu toate durerile facerii…!
*
Ca o undă de patimi, ecoul tău e în valul fantasm,
e curcubeul între griji și erebele tenebrelor,
teama de moartea gândului meu în eternă libertate…!
Întru sămânță, zâmbetul ți-l reverși peste clipe:
un souvenir galactic sărutului demiurgic…!
*
În durerile tale fecunde geme logosul…!
