sâmbătă, 28 iunie 2025

Literatura:Semnificații; autor: Gheorghe Apetroae dlB


 

SEMNIFICAȚII

Autor: Gheorghe Apetroae dlB
*
Din ungherul verde te admir lumină cum singură
dansezi spicele albastre în bucle retorice,
grele de facere, cu miresme de pâine caldă:
taina din suflul razelor vlăguite de pârgă…!
De aceea, fără să mă întrebi, le arunci pe toate,
pe ferestrele reci să cadă în exuberanța verii…!
*
Din sălașul verde îți admir: clipa cireșului în rod
alb-limon-ametist, vrăjită de triumful ploii tale
de raze în adâncimea grâului dens,vatra verii lanului…!
Nu regret că tu, liberă și clară, în ritmuri orfice
îți dezbraci hematicii maci, până la urmă, de cer,
și de colbul statorniciei, de liniștea oricărei limite…!
*
Vinovat mă știu numai de grija ta de a-ți zidi,
de la început-până la tine, templul speranței apollinice…!
Îndrăgostit numai de tine bătut, mă lepezi verii
de roua de răcoare urcată pe zările zorilor
și mă cobori în adâncimea seminței, în mirajul
germinației, până la sălașul primului bob-prunc…!
*
Să preferi sinistrul vesperal, dâre de sânge-tezaur:
plăceri ale goliciunii și lanțuri voluptoase de aur,
subjugi toate umbrele tale vii de pe pulpa gruiului
și din oglinzile peșterilor…!
Ale tale sunt: toate semințele mășcate în spice
cu frenezia luminii nașterii cu toate durerile facerii…!
*
Ca o undă de patimi, ecoul tău e în valul fantasm,
e curcubeul între griji și erebele tenebrelor,
teama de moartea gândului meu în eternă libertate…!
Întru sămânță, zâmbetul ți-l reverși peste clipe:
un souvenir galactic sărutului demiurgic…!
*
În durerile tale fecunde geme logosul…!

joi, 26 iunie 2025

Literatura: Românii își cântă liberi Patria; autor: Gheorghe Apetroae dlB

 

 

ROMÂNII ÎȘI CÂNTĂ LIBERI PATRIA

Autor: Gheorghe Apetroae dlB

*

Patrie, istoria îți este cupola de rubin,

un cântec de arbore întins peste neam,

e leagănul tău dacic extins- adânc!

Iubit și întregit i-al tău popor român,

sub steag, cântat și hăruit cu glorii…!

*

Istoria e pajura ce-ți poartă în aripi

izvoarele-n culori de sânge, pâine şi cer,

în zborul trezitelor zări de dor...!

E credința străbună, curată-n obârșii,

iubirea de nobila străveche glie,

lumina paternă din Cartea Unirii...!

*

Genele zorilor îți săgeată dacic cerul:

-e arcul pornit din rădăcina zorilor, 

din trunchiurile tale groase de Eroi,

viind eternal steag din ancestrale vremi,

sfințenia în drept divin și libertate…!

*

Patria ți-e arcul vânjos din corzile

getice-dacice și cele carpo- sarmice,

arc întins de săgeți getuze- tracice 

înfipte-adânc în străine hoarde

de marii săi viteji bărbați...de- atunci,

în lupte-nsângerând de glorii...!

*

Istoria ți-e arc din arcul neamului întins

cu miez și în plămada fiicelor auguste:

Din corzi materne-n strânse legăminte…

Săgeți de lacrimi, șiroiesc și-acum

în curcubeu, din Nistru și din Tisa…!

*

Istoria ți-e arcu-ntins între Timoc și Crișuri,

din Mara peste Maramureș...;

întins între Siret și între Ceremuș…

E arcul celor două diamante

din stema demiurgului Ștefan furate,

din alte și-alte locuri sfinte, smulse…!

*

Peste Hotin, peste Bugeac, săgeată-n

Tricolor străbunii, cu mândrii Basarabi!

Oriunde stau, nu zac, nu plâng

ținuturi-limbi vibrează-n clopot cântă,

române sunt și-or fi oricând…!

*

Că în icoane vii și în cetăți străbune,

eternă, Românie-n mărturii safire:

îți cresc români, toți trandafirii...!

credința-n temple sfinte:- scut, simbol-;

Limba ta şi Neamul, Marea şi Cerul

Poporului Unit, Român, Erou...!

miercuri, 25 iunie 2025

LITERATURA: REVERBERAȚII ÎN VARA COPILĂRIEI; autor: Gheorghe Apetroae dlB


 


REVERBERAŢII ÎN VARA COPILĂRIEI

Autor: Gheorghe Apetroae dlB

Cred că clipele copilăriei dimensionează

conştiinţa şi reverberează în destin. G.A. dlB

*

Privelişti mirifice, de braţul zorilor prinse

farmec copilăriei, izvoare de vise,

prin floarea fiinţei îţi curg primenite,

le iubești, le simți şi le asculţi:

te aleargă gătite: Stânişoara în soare,

la vârful ei, Olimp, stropit pe zare;

Moişa şi Suha, răsfrânte de poale,

prin hora lor să treci copil la Slătioare…!

*

Te strigă: în susur pârâul de munte,

de maluri prăbuşit în recele cristal,

la meandre adânci, umbrite de sălcii

cu pletele despletite de undele repezi;

în framăt: arinii, cireşii şi mălinii,

pe coasta înverzită şi lunca de flori,

la verile copilăriei te cheamă înapoi…!

*

Pe drumul lung al lumii fiinţei tale

te caută casa între livezile de rai

ce-ți râd în rod cu duh sfințit în vară,

izvorul rece din deal, grăbit pe uluce,

la florile mumei, setoase, să piară...!

şi plopii, brâu la izvor, piramidali, paterni,

molizii prinşi de cer, de strajă pe alei,

părinţii tăi, în rătăciri de lut,îndrăgostiţi de zări…!

*

Pe lira soarelui cântă- aprinse-n iubire

păsări libere-n culori din verile senine,

inefabile lumi, din fragede-curate inimi...!

Când păstoreai copil florile de crin

şi salutai din vad pădurile de brazi,

iar pe poteci adînci, repezite de stânci,

spre însorite poieni, te strecurai zburdalnic

prin pasul de joc al fraţilor tăi…!

*

De Munții Stânişoarei şi cerul Bucovinei

porţi sufletul, fiorul…!

Boroaia ta, maternă: vis fericit şi împlinit

pe zare, cea mai iubită floare,

îţi înţelege dorul…!

Să îi revezi în veri, seninul, azurul să i-l canţi

şi s-o admiri,

mireasa noilor culori îţi râde de copil…!

*

La raiul vieţii tale, oricând vei reveni:

să frângi plaiul de cer şi să-ţi asculţi... izvorul!


luni, 23 iunie 2025

Literatura: ÎMBRĂȚIȘĂRI; autor: Gheorghe Apetroae dlB

 



7. ÎMBRĂȚIȘĂRI

Autor: Gheorghe Apetroae dlB

*

Logosul din sine renăscut,

nu trăiește în Haos;

în sfere-galaxii își ține

toți aștrii în frâu...;

din forțele-i supreme

își re-împarte forțe

și-i propulsează-n crug

pe drumuri în cădere

spre axul Demiurg…!

*

Priviți ale razelor cărări

cum vin în duh materiale

și pleacă-n infinit…,

în clocat mut și surd…!

Din focul lor stellar, urzit-

sămânță demiurgă,

noi astre-au răsărit…!

Din undele de-atunci,

emerși, ne-am despletit…!

*

Acelaș renăscutul cu aripa

albastră,

pe tot alt loc renaște...!

Cu energia sa pulsează viitor...!

Din ce s-au risipit în cer-

dogori-, se-adună în dogori:

pojarul altor vreri

de alte-mbrățișări:

substanțe-n alte câmpuri,

noi astre, pe alte cărări…!

*

Nemărginirea, cu stelele

căzute-n constelația verii,

viiază într-o mărginire,

în totul diachronic-

cu suflet apollinic...-!

Materia, în cosmică,

eterna sa cădere,

spre tronul demiurgic,

de corpul ei oricât se va spăla,

nicicând nu va-nțelege

să dispară…!

 

 


duminică, 15 iunie 2025

Literatura: El, Eminescu; autor: Gheorghe Apetroae dlB

 



EL, EMINESCU

15 ianuarie 1850 -15 iunie 2025.

136 de ani, de când ”s-a dus la stele”cel mai mare poet și mare roman, Mihai Eminescu.
Poem scris într-o seară feerică de iunie a anului 1983, în vizită  la lacul cântat în versuri de Eminescu, situat in pădurea Cătămăreștii Ipoteștilor,pe care l-am cuprins în volumul de poezii şi eseuri ”Despre neîceput”,Editura Hermann, 1992.

Autor: Gheorghe Apetroae dlB
*
Când pe harfele de unde,
stele cad şi se aprind
orgi selenice pe lucii,
valuri risipte-n grind,
*
fruntea-boltă peste veacuri,
El și-o-nclină visător,
să-şi revadă-n codri Lacul,
strălucirea în izvor...!
*
Pe azure văi de cuget,
cu ochi negri- lin(i) coboară
El, Luceafăr al iubirii,
printre nuferi să răsară…!
*
Cu Luna se plimbă-n trestii,
iar din cornu-i de argint
îşi desfată nemurirea,
dă tăcerii dor şi gând...!

*
Teii, încărcaţi de floare,
ning miresme de amor,
El luceşte în tot cerul,
spre trecut şi viitor…!
*
Din grădini cu flori de aur,
îi culege Lunii crinii,
să-i păstreze-n templul firii
candelabre de rubin...!
*
... El, ecoul între clipe: -
stea cu duh prin galaxii-
arc de cer în El-lumina
celei mai pure lumini...!

…………………………………………………

vineri, 13 iunie 2025

LITERATURA: DRUMUL ÎN NEFIINȚĂ; Autor: Gheorghe Apetroae dlB

 

1. 



  DRUMUL ÎN NEFIINŢĂ

Autor: Gheorghe Apetroae dlB

 

NOTĂ: Da! Întoarcerea la arhetipul copilărie - acea viziune culturală jungiană și proustiană, constituie primordiul creaţiei cu esenţele, energiile şi forţele unor oportunităţi spiritual-metafizice proprii eului poetic, proprii matricei eului uman cultural arhetipal. Este acel EU, pe care copilăria îl vibreză și rezonează ființial, îl ritmează şi îl sustentează existential, ţinând entivul tot mai departe de regatul nefiinţei!

*

Nepăsător, de ne-nceput adânc pătruns,

curtat de dor şi de înşelăciuni,

te prinzi în leagăn şarpe azuriu de cer

și vrei a fi stăpânul axei libere a lumii

în zarea erelor pe care tu le vezi cum pier

pe drum, în jocul tău cu libertatea lor...!

*

Apui și tu o stea recif, în tot al lui cuprins,

dar ştii s-apuci pe pajişti fluorine

cu vrerile în duh-nevreri-rotunde-n plaiul lor…

La ne-nceput tot urci, să-l tot cobori

din creste cu netrupul crisei amintiri:

făclia eritină a sângelui carnal,

în game de lumini, din care-ai glăsuit...!

*

Rămas în nesfârşită fire-a zilei reci,

porți cerul alb…, sub cruce aşteptat...!

Nelocul locului ţi-l înconjori zelos-

magneticul fluid în singular și-abstract,

iar clipele-ți împarți, în ultimul răvaş

la jumătățile din care să-l renaști...!

*

Trezești zorii din dulcele lor somn

și sorbi din vlaga sânilor de stele,

tăcerea raiului cu-albastre rotunjimi...

În freamătul dorinţei astrei alabastre,

revii la ea zâmbind, de trecere păzit,

sub râna cerului, în vălu-i boraciu…!

*

Iar a putea visa la zarea ultimului drum,

la îngerii copilăriei, care n-au murit,

trimiţi clepsidra rece vidă la-ntâlnire

şi-i muţi, din loc în loc, nisipul orb

în nicăieri şi-n tot. Prin rugă-l hăruiești,

să poți să-ncânţi bătrân, stele-zeițe…!

*

Doar viețile-s abstrase marii nefiinţe,

cât poți visa frumos la tot ce-i ne-nceput…!

 

joi, 12 iunie 2025

Literatura:DEVENIRE Autor:Gheorghe Apetroae dlB

 



DEVENIRE
Autor:Gheorghe Apetroae dlB
*
Ajuns de ani în miezul vieții,
te-ai întrebat: cât vei trăi?
și ți-ai răspuns: după destin…!
Cu el, pe calea ce ți-e dată,
ți-ai regăsit în conștiința vie
a tinereții, sfântă, poezia,
în umbre-alunecată…!
*
De-atunci bizar alergi prin lume;
să te deprinzi cu noul,
ai renunțat la vechi,
iar adevărul dublei existențe
l-ai înțeles din ale vieții legi…!
Treci totul azi la altă referință
și firii tale, alte sensuri,
în totul luptei le observi,
decât atunci când, în senine zile,
scriai de primăvară,
cu-al tinereței verv…!
*
S-aduci din tinerețe poezia,
de energii ți-s pline rețelele
valente; în toate arzi
și lesne le colinzi…!
ți-e nava propulsată,
de infinite forțe, iar de a lor tărie,
ești permanent flămând…!
Pe-al tău destin să fii stăpân,
ți-ai căpătat puteri
din templul stea al razei....!
Din volumul de poezii și eseuri „ Despre neînceput”, Editura Hermann, 1992, cu recurența textului,2025

luni, 9 iunie 2025

Literatura: DESPRE PĂCATUL EDENIC; autor: Gheorghe Apetroae dlB

 




DESPRE PĂCĂTUL EDENIC
Autor Gheorghe Apetroae dlB
*
Numai în edenul păsărilor fără aripi
odrăslesc, în zbateri, decăzuți, puii şarpelui,
agonici și magnetici…, în târâș,
aproape sugrumaţi de plasa
paianjenilor, cea urzită cu flăcări
de sânge, în clipe cosmice, înroiți...!
*
Raze edenice golaşe zac răstignite
de ferestrele catedralelor-sfinte ispite,
iar îngerii, care păzesc misterele
maternităţilor de lumină, devenite
neîncăpătoare mamelor Eve,
dezvelesc copiilor, adamice, tainele...!
*
Pruncilor le picură din genele subțiri,
în șiroiri, lacrimi de sânge proaspăt;
Paradisul, de el dezbrăcat, își revarsă
cu limpezirile de dureri în cuvinte-
limbajele de retină-duhul mirific
și vulcanic al cobrelor în neluptă-!
*
Tot în cuvinte, stăruiesc ploile calde,
lungi şi dese, cu fluturi de vară,
căzute trâmbe crisale în décor edenic;
- trasă, rodosie e pânza de flăcări,
hăruită cu duhul de ispita al sacrului...;
- prea ciuruite-s viscerele pomului,
de omida vechiului păcat, în Eden…!


vineri, 6 iunie 2025

Literatura: Din portul Chios la castel; autor: Gheorghe Apetroae dlB

 



DIN PORTUL „CHIOS” SPRE CASTEL

Autor: Gheorghe Apetroae dlB

*

Cârmaciul de galeră cu- albe și înalte vele,

cu ochi de sfinx și trup de cer sculptat,

din chei, nerăbdător a-și revedea castelul,

uimit de paradisul marilor verduri,

urca de zor pe-aleea cu-oglindire-n portul

din golful Kòs, în care-și adăstă galera,

el, Christofor, printre  curmali și portocali…!

*

În urmă-i, valuri înspumate năvăleau pe chei,

scăldând faleza udă-n fluorine raze...!

În dansul lor nebun, cu unduiri crisale,

un soare-și dezmierda apusu-n mii de vele…

Columbe-n zbor, stropeau azurul insular

și-n urma lor, prin turmalinul serii

dansau cu cerul albatroși pe eritrinul zării…!

*

Cu soarele în braţe strâns,ascuns, urca grăbit,

pe scările înalte-n arce, înfipte în recife,

cu cerul levantin pe umerii săi largi, el, Christ,

purtându-l, cum Sisif, o stâncă-n grație și vise,

printre smochini, platani și mandarini,

sedus de-al rozelor balsam...! Hematice pergole

ningeau pe prințu-ndrăgostit cu raze-n diademe...!

*

Îl însoţea,din chei, dansând în fața lui-

Lilith, cu brațele-i spre necuprins întinse,

urca și cel ce-l aștepta și îi curta misterul…!

Îl îndrăgea ursita, vrând cu el în a păcătui...!

Dar el nu-i da răspuns, gândind doar la Felippa

prințesa sa din Palos, pe care o vedea

și în corolele aprinse de rodii înfloriți…!

*

Și-n văluririle aprinse de un regal absint,

în mersul lui gândit, magnoliile, lângă drum,

prinţesele lor flori, pe el, corolele-și valsau

și drumul i-l ningeau și visu-i privegheau

coloanele de Tuia cu „mavre” înșirate…!

În jur, livezi de rodiu-n temple de lumini-

batute-n salbe-mbălsămau cuprinsuri…!

 

Îl mângâiau cu vântul, cu sincerul lui sfetnic…!

Cânta în el iubirea și-n taină-i cânta marea

galerei princiare pe valuri chihlimbare,

valsând în port, la chei, precum el și Felippa…!

Era un cer de realgar într-un prasen aprins...

Castelu-n irizări, pe stânci de rodonit, acum

se desfăta cu el, curtați de briza caldă-a serii...!