REVERBERAŢII ÎN VARA COPILĂRIEI
Autor: Gheorghe Apetroae
dlB
Cred că clipele
copilăriei dimensionează
conştiinţa şi
reverberează în destin. G.A. dlB
*
Privelişti mirifice, de
braţul zorilor prinse
farmec copilăriei,
izvoare de vise,
prin floarea fiinţei îţi
curg primenite,
le iubești, le simți şi
le asculţi:
te aleargă gătite:
Stânişoara în soare,
la vârful ei, Olimp,
stropit pe zare;
Moişa şi Suha, răsfrânte
de poale,
prin hora lor să treci
copil la Slătioare…!
*
Te strigă: în susur
pârâul de munte,
de maluri prăbuşit în
recele cristal,
la meandre adânci,
umbrite de sălcii
cu pletele despletite de
undele repezi;
în framăt: arinii,
cireşii şi mălinii,
pe coasta înverzită şi
lunca de flori,
la verile copilăriei te
cheamă înapoi…!
*
Pe drumul lung al lumii
fiinţei tale
te caută casa între
livezile de rai
ce-ți râd în rod cu duh
sfințit în vară,
izvorul rece din deal,
grăbit pe uluce,
la florile mumei,
setoase, să piară...!
şi plopii, brâu la
izvor, piramidali, paterni,
molizii prinşi de cer,
de strajă pe alei,
părinţii tăi, în
rătăciri de lut,îndrăgostiţi de zări…!
*
Pe lira soarelui cântă- aprinse-n
iubire
păsări libere-n culori din
verile senine,
inefabile lumi, din
fragede-curate inimi...!
Când păstoreai copil
florile de crin
şi salutai din vad
pădurile de brazi,
iar pe poteci adînci,
repezite de stânci,
spre însorite poieni, te
strecurai zburdalnic
prin pasul de joc al
fraţilor tăi…!
*
De Munții Stânişoarei şi
cerul Bucovinei
porţi sufletul, fiorul…!
Boroaia ta, maternă: vis
fericit şi împlinit
pe zare, cea mai iubită
floare,
îţi înţelege dorul…!
Să îi revezi în veri,
seninul, azurul să i-l canţi
şi s-o admiri,
mireasa noilor culori
îţi râde de copil…!
*
La raiul vieţii tale,
oricând vei reveni:
să frângi plaiul de cer
şi să-ţi asculţi... izvorul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu