ANIMA MUNDI sau DESPRE ADEVĂR
Forța sufletului nu este de ajuns fără cunoașterea adevărului.
Rene Descartes
Autor: Gheorghe Apetroae dlB
*
Pe când simțirea amiezii cu sete o sorbi din al secundei pocal
și cercul i-l frângi, înșiroind-o curată pe fruntea stelară,
ochii ei de vultur: ruguri aprinse, săgetând, cereștile altare
hăruiesc vieți în duhuri ce cântă și râd celeste în fiecare floare…!
*
Pe osia ta de lut crinii prinși se-nfiorează cu clipe neființă,
se desfloresc la treceri în ființă…Îngenunchiați, îi ridici,
pe brațe îi culci îmbălsămați și, ca pe zâne, zâmbind le
săruți,
clare-n oglinzi, clipele ploilor, - din rugi de stele peregrine…!
*
Apoteotic, în norii sidefii,ascuns, în destrămarea lor plutești
pajură cu aripi de lumină și pe fiecare zi o tot întorci
solară-austră, în zborul de suflet slobozit din gând și din mit:
stăpâna oricărei vieți haruite cu duh și dor de neînceput…!
*
Zorii ruginii, de lipsa amiezii lor, curg prăfuiți de a ta
nevrere
și cu fire de raze-și unduiesc prin albastreierburi plăcerile…
Crugul, să-l irizezi adamic, îl speli de noima ploilor rebele,
ochii îi sechestrezi sub pleoape de umbre, spre nevedere…!
*
Pe Totul din tine și din oriunde, dedus, sp-l dezbraci de mister,
răgazul i-l pipăi hapsin, adevărul i-l scoți de sub lespezi de
cer…!
Oricărei clipe îi sorbi simțirea curată în gând, ca ambrozia din pocal
și în cuvintele sângerânde-n amiezi, îi zidești un templu solar…!
*
Te înalți, Anima mundi,- tulpină de cuget și înlăcrimezi senină,
pe cântecul izvoarelor celeste cu sursur sângeriu în auriile amiezi
și-ți porți în buchete de raze-nflorite pe văi buiece-n
buiestre,-
sufletul galactic, cu treceri de clipe,- osie stelară la tronul
ceresc…!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu