FIECARE ÎN EL, EONUL INDIFERENT
Lui Lucian Blaga
Autor: Gheorghe Apetroae (dlB,Sibiu)
***
Să pot să-ți ascult în nelimită
verbele tale încă nerostite,
să te pot auzi, simți și vedea
mai înainte de cu-vinte,
între El – demiurgul și între mine, tu:
-inflorescență mirifică de lumină-,
în căutarea nemărginirii
ți-ai ales, cu siguranță, abisala taină…!
***
Și,Tu, fără El, mi-ai sorbit zorii,
iar eu, fără tine, m-am îmbătat
de parfumu-i celest- demiurgic:
prundul și duhul din prund,
amestecate-n iubire și gând, în femeie …!
Ea să ne împletească cu EL, la amândoi,
vârstele în jocuri cu fire de raze,
într-un carnaval de lumină…!
***
Tu și eu, cu El, cel indifferent de noi,
dansăm în poeme neștiutul
vieții luminii și-l trecem abisalic
prin deșertul vieții lumină în cuvinte
răscolitoare de colburi telurice…!
Ardem în glie firea oaselor de oricând,
El s-asculte în flăcări, glasul lumii
De început și de oriunde…!
***
Când Tu,- mereu altul-, între El și mine
i-ai sfărâmat zilei dogmele
și Sferei celeste, Eonul,
eu ți le-am aruncat cu-vinte straturi,
ca pe scoicile cu spirala erelor,
ca El să ne spună primele vreri,
primele gânduri…!
Nu am mai rămas decât doi în El,
am rămas în siguranță firii,
într-o indiferență eternă…!
-Text cu recurrențe, din volumul „Despre neînceput”,
Editura HERMANN Sibiu, 1992
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu