HARISMA INVIERII - SFINȚENIA CRISTICĂ –varianta reținută Author: Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu)

 

 

HARISMA INVIERII - SFINȚENIA CRISTICĂ –varianta reținută
Author: Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu)

*
Pe sub bolți aurite cu lacrimi marianice,
cu sângele adevărului christic hăruite,
la Iisus, în denie-i să ajungi, cu smerenie te lupți să păşești
pe glasul de crez al clopotelor sfinte...!
… de graţie, te închini şi Cerul slăvești...!
*
Duhul în duh pogorât te reînalţă-n Treimea
izvorului vieții înhăruite- calea a iubirii…
Din altarul vieții, lumini vii îți reverberează
 sfințenia și smerenia sufletelor christe,
din glasul razelor smulg nemurirea …!
*
Cât adevărul e-n Cruce - și-n sfințenia luminii,
în revărsări păgâne și-n slava Păcii creștine,
pe tot Apusul înfloresc tot mai sincere inimile
și irump nădejdi pentru o Lume-n Iisus
serafice plutiri în alaiul de o sfântă trăire...!
*
Prealargul albastru, Mântuitorul îl coboară
să-l reurce în flăcări- cu duhul lor hăruit,
în Dumnezeit și jertfit, celest prin Cu-vânt...!
Universul de sfântă lumină pe întregul pământ

se renaște din Christ- din nou re-născut…!

*

Când ești într- a luminii adevăr- un necuprins,
stele prinse-n rozare la gâtul fecioarei

îți luminează drumul în christ de început...!

- Tu îți mărturişeşti crezul în Iisus, Mariei
și o Naştere a Cerului, prin Ea, pe pământ...!
*

Altar de crez să te înalți, iubirii te redeschizi…!
Porți moștenire- semnul de îndumnezeire:
sfințenia din suflet- trupul veșniciei,
tot începutul re-nviat din al lui Ne-nceput,
în memorie îl pipăi-îl simți, dar de ce încă nu-l vezi?

(G. Ap.,20)