HARISMA INVIERII - SFINȚENIA CRISTICĂ
Author: Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu)
*
Pe glasul de crez al clopotelor sfinte,
de graţie, te închini şi Cerul slăvești, pășind
pe sub bolțile în lacrimi marianice, aurite,
cu sângele adevărului christic hăruite…
cu smerenie străbați, în denie, la Iisus să ajungi…!
*
Duhul în duh pogorât te înalţă-n Treimea
izvorului vieții cu multă iubire hăruit…!
Din altarul-duh, reverberează vie, în lumină
christică curățenia în stânca sufletelor…
Din glasul razelor smulg clipele nemuririi …!
*
Cu revărsări păgâne în slava Păcii creștine,
pe tot Apusul au înflorit înhăruite inimi
și irump nădejdi pentru o Lume-n Iisus…;
e o serafică plutire în alai de sfântă trăire…
E adevărul o Cruce în primenirea luminii…!
*
Prealargul albastru, Mântuitorul îl coboară
să-l reurce în flăcări adânci, plutitoare în duh,
jertfit și înDumnezeit, celest prin Cu-vânt...!
În ceruri veșnic să stea cel din nou re-născut-,
un univers de lumină- peste ceI început…
*
Că în al luminii adevăr, în al ei necuprins,
stelele prinse-n rozare la gâtul fecioarei
îți luminează drumul cel christic de început...!
- Tu îți mărturişeşti crezul în Iisus, Mariei
și o Naştere a Cerului, prin Ea, pe pământ...!
*
Dar, te înalți și te redeschizi altar de crez iubirii
cu semne de-ndumnezeire, de moștenire porți
sfințenia din al tău suflet în stâncile veșniciei
porți începutul tot, reînviat din Ne-nceput…!
Pe toate le pipăi și-n amintiri le simți, le auzi…
*
Dar, de ce încă nu le vezi…?
(G. Ap.,20)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu