III. TEMPLE ÎN FLĂCĂRI
ECLIPSE PROUSTIENE
Din copilărie te uiţi cu avânt
în ochii axinii ai cerului şi cânţi
curtat de firescul gând al luminii...
te joci ala-bala pe papirusul
cunoaşterii cu incerte pasiuni...
eşti rob al eclipselor din Argos
şi în fraze muzicale…asculţi
aceaşi poveste, cu licorn...
Sortit la trezii, ţii mai mult
la asfinţit vântul cel de foc
al captivei şi frumoasei Briseis...
îţi înfiripi în evadări vulcanii:
o realgară cerneală regală
cu milerice reflexii de trecere,
ţi se scurge trofee prin vene,
...pe când, în locuinţa de nisip
îşi ascunde umbra crocodilul,
şi sub razele fecunde, oule,
puii să-i înveţe ce-i întoarcerea
cum şi steaua ta, sub grămada
de frunze vânturate-n cărări
limone putrezind între flăcări,
lava: o cenuşă de gelozii
cu balsamuri vii , emerse
în filoane fluorine de armonii:
de misterele trecerii... magii
se îngrijesc şi de reveniri...
Da!... libertatea e în triumf
şi e binecuvântată cu amintiri...
întoarcerea e-n ne-nceput solemnă ..!...
G.A.S.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu