Literatura, Reînfloriri celeste, Gheorghe Apetroae Sibiu

III.  TEMPLE ÎN FLĂCĂRI                                                                     
 REÎNFLORIRI CELESTE 
 Ca să-şi aducă de tine aminte
candela cea cu ardere sfioasă
o umpli mereu cu sânge de stea,
să-ţi pâlpâie în scarn şi în desmin..,
baţi clopotele, până le încinzi
cerul  sidefându-l , bântuind
altarele catedralelor de linişti!...
spânzuri de el icoanele luminii:
limpezi fulgere în crisoberil
şi în japs, aripile îngerilor idoli...
Monahii alungă într-un neant
prin slujbe lungi, relele  duhuri
îngrijind  misterul lor resorbit
din  zâmbetul voit al fecioarelor
în vreri precoce şi-n fiori divini
în rugi fierbinţi şi în metanii,
şi-şi reînviu cu frângerea de trup
de gânduri pustiite, sufletele
prin sărutul cristic al icoanei
la sfintele cu har împărtăşanii! ...
Într-un sobor cu heruvimii
serafimii le cântă în neştire
pe voci, troparul răzvrătirii!...
Din ploile reci de aprilie, ei
le picură curăţenie şi elan în lut,
 le germinează retrăirile!...
Tu  ningi cu amintiri- rozare fluorine ,
albele lor trupuri, sfinţindu-le!..,
adâncul vrerii li-l scalzi în vise
din ferestrele-n lazur deschise
livezilor cu straie ancherii, pustii...
le oferi  idei sonore şi,.. in revenire
cu desfrunzirea criselor silene
de armonii, în cruguri turmaline
eşti candelă de rai în renflorire!...
G.A.S.