ADOPŢII DE DESTINE
Gheorghe
Apetroae Sibiu
Când locuri neştiute până ieri îţi sunt izvod
de flăcări vii în retrăiri, o tainică nălucă,
pe cerul din obârşii, nouri de-amintiri
au chip de flori în straja proprie-ţi zidiri...
ca să nu scapi de doru-nsângerat cuvânt,
în tine-mpătimit şi-aprins de o paternă umbră...
să poţi uita uşor că eşti mag la neînceput
şi stelei ce din steaua ta în seară-ţi urcă...
Da!.. ai fost robit şi un sortit pe cercul firii
la lungi sfinte visări şi triste contemplaţii,
să re-nţelegi ecouri din glasul Bucovinei!...
te cheamă iar în lepădărea din neştire, fraţii!..
plecat din locul tău cu dor cuprins de graţii
de mic copil ştiut de toţi efebul libertăţii,
în rang de zeu, îţi urci şi azi scara vieţii,
un adoptat de-Ardeal, tot de române locuri!..
Aici te porţi şi simţi îmbălsămat de treceri,
un rege orb de proprii griji şi-nvăluit de gândul
copilului în ieri, azi duhul răzvrătit luminii
cu dor a-i adopta din fiecare zi, destinul!...
Sibiu, 1983
Sibiu, 1983
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu