PRIMĂVARA TA , REGINĂ
Gheorghe Apetroae Sibiu
.. oare chinul lor / nu geme-n şoapta
fiecărui val!
( Pelerinajul
lui Childe Harold, G.G. Byron)
Când despleteşti un crug în lungi cărări aldine
şi calci pe ele-n pas de joc, de astre păstorit
în răsăriri, urci muza: crâmpeie de cuvinte
pe care le cobori în taină, tăcerii tale sfinte,
drept stele, primăverii, şi le iubeşti pe rând! ....
pământul tău e orb... să simtă plăcerile luminii
ce-nmuguresc astral din mugetu-i cervid,
cu raza ei de cuget, a stelei prinsă-n cântec,
re-înflorind surâsul cu un balsam
lăuntric,
te-aprinzi lumină, lui şi i-o slobozi... postum!...
drept primăvara ta, vestind-o-n tine cerul,
te-ncoronează gândul spre care se închină,
păşind în plânsul ierbii,l-apus, o stea virgină!...
eşti slugă cărnii reci - fiinţa flăcării şi-n vrere
cerţi în plăceri abisul, îi lăstăreşti putere!...
valuri pătrund azure galacticele ţărmuri-
se urcă din adânc alt timp, cerând iubire!...
tu semeni des devreme noi stele calde-n fire-
flori vieţii cu stigmate în sânge de lactee
în temple, să le-nveţi ce sigur ştiu şi ele!...
... că în sutana roasă-n rugi, un cer încă-l alergi
şi- aprinse, rozele în braţe-ţi stau să cadă
pe grindul clipelor, dorinţe- ascunse-n semne,
te dai la primăvară şi crinii îi culegi!...
..prin galaxii, regina e graţie şi o trăieşti!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu