literatura, Cu-n zâmbet plânsul i-l declini, Gheorghe Apetroae, Sibiu

 

CU-N   ZÂMBET, PLÂNSUL  I-L  DECLINI

Gheorghe Apetroae Sibiu

Prin luminiş, stoluri de demoni,

iesind din cruci, ard asfinţitul

şi-mpăduresc cerul cu crini ...

Pe vatra-ncinsă-n al tău suflet

în zămisliri, alt duh, de-l plimbi,

o  stea, drept candelă-ţi, s-aprinde …

căzut din cer, te porţi pe brânci,

de stela ta în stânci te-ascunzi

în roz-marin şi-ncepi să-i  cânţi

liturgic...  în dorinţe - o mângâi

pe-obrazul nevăzut şi-n rictus,

ca să-i  valsezi pe irişi plânsul,

prin  nopţi sfinţite-n zi, te ştii...,

la vreri, nevreri, iubind absurd!

izvor de flacări  i - al tău  gând,

în el s-o linişteşti prin cântec,

să-i  ţeşi brocard din albe fire

de  umbre - ascunse în lumini,

apusul tău e-n  zboru-i liber,

o boltă-n cimbru - nrourând

toţi zorii  orbi...,  icoanei criste,

 cu-n  zâmbet  plânsul i-l declini!