CU-N ZÂMBET,
PLÂNSUL I-L DECLINI
Gheorghe
Apetroae Sibiu
Prin luminiş, stoluri de demoni,
iesind din cruci, ard asfinţitul
şi-mpăduresc cerul cu crini ...
Pe vatra-ncinsă-n al tău suflet
în zămisliri, alt duh, de-l plimbi,
o stea,
drept candelă-ţi, s-aprinde …
căzut din cer, te porţi pe brânci,
de stela ta în stânci te-ascunzi
în roz-marin şi-ncepi să-i cânţi
liturgic... în dorinţe - o mângâi
pe-obrazul nevăzut şi-n rictus,
ca să-i
valsezi pe irişi plânsul,
prin
nopţi sfinţite-n zi, te ştii...,
la vreri, nevreri, iubind absurd!
izvor de flacări i - al tău gând,
în el s-o linişteşti prin cântec,
să-i ţeşi brocard din albe fire
de umbre - ascunse în lumini,
apusul tău e-n zboru-i liber,
o boltă-n cimbru - nrourând
toţi zorii orbi..., icoanei criste,
cu-n zâmbet plânsul i-l declini!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu