CÂNTECUL LUI CRISTOPHER COLUMBUS (35)
DE EȘTI TU, FELIPPA
De ești tu, Felippa, prințesa
razei de stea în vitral de argint
din valuri trecute culeasă
de El, nebunul fericirii,
prinț pentru a ta viaţă,
din licorile luminii tale, sorbind,
de nemurirea razelor se-mbată
și se-nmiresmează...
Și, în loc de căderea–n dureri,
în seri abisul ți-l însângerează…
din valul inimii tale, flacări
îi aprinzi pentru un vulcanic sfârșit,
adâncimi de simţiri în simțiri
și-i treci pe stei de cer, clipele,
precum Diona, zeiţei Cypris
ritmuri stelare de vreri…!
De sub vălul tău - feeric cuprins
semințele albe-i le scuturi,
adâncul din nou i-l rodeşti,
să-i răsară iar zarea senină
și-n valuri, iubire, sublime trăiri -
undele tale de vrajă se urcă
în cercuri și-ocoale dantești-
să-i dai mai mult din lumină -...
Prinţ, în dansul valului prins
spre regatul în rost nevăzut,
aripă de vânt, lângă el plutești
și pe al oglinzii albastre trecut-
cu trecerea din alesul cuvânt:
floare, tu - al tinereții granat-,
iubire încă-i slobozi și-l încânți..
Iar de-i reverși anatas în șuvoi
la cascade de nopţi andaluze
prin vene albastre, alese licori -
stele citrine răvășite pe zări- ,
tu, aleasă-i, în iureș de amor-
oceanul în dor mereu i-l dansezi
și –n iubirea ta îl cuprinzi
cu cuvinte-corole în desmine culori…!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu