FĂRĂ ÎNTOARCERE
Omul trăieşte în clipa de faţă,
dar o şi depăşeşte prin cele două perspective,
a trecutului şi viitorului. M. Florian
Gheorghe APETROAE, Sibiu
Veacurile hoinare
ies câte unul din clepsidra Ta
și dorm în nesimțire, fără griji,
în leagănul Tău adânc
prins de umbrele-ți roz- albe...
Se preschimbă în gând…!
Tu, singur, în visele Tale,
trăind, dând cu piciorul
în praful tău de început,
ai răscolit un nor de galaxii,
în cerul altui cer,
un infinit de stele...!
În stăpânirile din apus,
pătrunzi nepătrunsul
știut de a Ta clepsidră
cum că trăiești, de atunci,
netrăind și, cu oricare
întoarcere din inima galaxiei,
din al Tău început,
alungi neîntoarcerea…!
Ai descoperit vesmântul
de rouă al flăcării
și infinitul între tot doi
cardinali mult mai slabi,
dar mai slobozi decât imperiul
celui mai vârstnic atom…!
Din clipa începerii,
inima Ta- un arc între bolţi,
slăbit de clepsidră,
e încă tânără și cu fiorii iubirii,
de spaima fulgerilor Tale,
întorcându-se în Tine,
Te învaţă neîntoarcerea…!
De ce în mormântul Razelor Tale
sângele haosului
zace colb al stelelor
și Începutul își cântă Neînceputul,
tot Tu vei şti…!
E sigură himera de dimineaţă şi seară,
dar nici-odată de zi…! (G.Ap.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu