FLOAREA DE SALCÂM
Din ramurile de salcâm
ce ning lumini
pe drumul ei de vis,
o floare ai desprins
şi i-o oferi…
Ea-n părul răvăşit de vânt,
din mers şi-o prinde …
Cu privirea o petreci
la cugetul primei iubiri…
Parfumul florii albe
o-nvăluie şi-aprinde …!
Răpit şi tu
de valul ochilor senini,
pluteşti pe mări de raze;
covor de flori
i-aşterni pe adânc,
tot soarele-n privire…
Tresari...!
În ochii mari și-azuri, zglobii,
un univers admiri,
iar ea în floarea de salcâm,
o lume de iubire...!
Din cel mai lung fior
al flăcării de-amor,
calea-i întorci şi-i ceri
în locul florii albe,
mâna delicată…!
Şi-o întinde vad,
spre trupul ei copil, nevinovat
şi adori ce doar visai,
cea mai frumoasă fată...!
Prin râul sărutărilor adânci,
pe braţe-o treci,
o-nalţi uşor;
de gâtul tău se prinde…!
Cerul o scaldă cu seninul
şi-o poartă de cunună;
pe faţa ei: zăpezi de mai,
o floare de salcâm,
curg râu, petale de surâs,
iar buzele-nflorite
le-neacă în furtună…!
De atunci, se tot îmbracă
în alb curat salcâmii,
să ningă-n primăveri
un drum de amintiri,
de vise încărcat...,
… din locul florii crise,
desprinsă la-ntâlnire,
izvoarele luminii cu iubire
să curgă ne-ncetat …!
Fălticeni, 1964
——————————–
Gheorghe APETROAE, Sibiu
(Poem cuprins în ciclul „Cântarea luminii” și publicat în volumul ,,Depăşirea trecerii”, Editura ,,FIAT LUX ” , Bucureşti, 2000)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu