ÎNCHINARE
Autor Gheorghe Apetroae, Sibiu
*
Din
trăsnete și slobozi nori
pe
stei abrupt cobori şi cânţi
cu glas ales de mare preot…!
Dansezi prin ploi cu baiadere
la Crucea satului din stele...,
te-nchini liturgic crist în
blugi...!
*
La Primul zeu în sine, altul,
în muntele cărunt ajuns,
înveţi cu Eros să te-nchini,
la marele tău Demiurg…!
...vibrezi cu duhul din adânc
și-alergi, un liber unicorn-
fantoșă, pajiştei albastre-...!
*
Te
știi și-un faun pe irugi
şi nimfele poți să seduci
cu fin balsam de crini în sine...
Tot pleci şi vii în pretutindeni…!
Cu trăsnete înveţi să fulgeri
privirile aprinse-n taine,
le umpli vidul şi le farmeci
din mers, implozii desenând!
*
Tu, curtezan cu glas sirenic
tot absolutul îl închini-
un arc viind din zori milerici,
al Reiei munte săgetând…
și le
petreci cu mare Eros
pân- hăt în ultimul amurg...!
*
În
desfinitul Ne-nceput
poemele-ți oferi Poemei…!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu